Categorii

Angelus (29.6.2019)

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Sfinţii Petru şi Paul, pe care-i sărbătorim astăzi, în icoane sunt uneori reprezentaţi în timp ce sprijină edificiul Bisericii. Asta ne aminteşte cuvintele din Evanghelia de astăzi, în care Isus îi spune lui Petru: „Tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica mea” (Mt 16,18). Este prima dată când Isus rosteşte cuvântul „Biserică”, dar mai mult decât asupra substantivului aş vrea să vă invit să ne gândim la adjectiv, care este un posesiv, „a mea”: Biserica mea. Isus nu vorbeşte despre Biserică niciodată ca despre o realitate externă, ci exprimă marea iubire pe care o are faţă de ea: Biserica mea. Este afecţionat de Biserică, de noi. Sfântul Paul scrie: „Cristos a iubit Biserica şi s-a dat pe sine însuşi pentru ea” (Ef 5,25), adică, explică apostolul, Isus iubeşte Biserica precum mireasa sa. Pentru Domnul noi nu suntem un grup de credincioşi sau o organizaţie religioasă, suntem mireasa sa. El priveşte cu duioşie Biserica sa, o iubeşte cu fidelitate absolută, în pofida greşelilor şi trădărilor noastre. Ca în acea zi lui Petru, astăzi ne spune nouă tuturor: „Biserica mea, voi sunteţi Biserica mea”.

Şi putem să repetăm asta şi noi: Biserica mea. Nu o spunem cu un sentiment de apartenenţă exclusivă, ci cu o iubire inclusivă. Nu pentru a ne diferenţia de alţii, ci pentru a învăţa frumuseţea de a fi cu alţii, pentru că Isus ne vrea uniţi şi deschişi. De fapt, Biserica nu este „a mea” pentru că răspunde la eu-l meu, la voinţele mele, ci pentru cu eu să revărs în ea afectul meu. Este a mea pentru ca să mă îngrijesc de ea, pentru ca, asemenea apostolilor din icoană, şi eu s-o sprijin. Cum? Cu iubirea fraternă. Cu iubirea noastră fraternă putem spune: Biserica mea.

Într-o altă icoană sfinţii Petru şi Paul sunt reprezentaţi în timp ce se strâng reciproc într-o îmbrăţişare. Între ei erau foarte diferiţi: un pescar şi un fariseu cu experienţe de viaţă, caractere, moduri de a face şi sensibilităţi destul de diferite. N-au lipsit între ei opinii contrastante şi dezbateri sincere (cf. Gal 2,11 şu). Însă ceea ce îi unea era infinit mai mare: Isus era Domnul amândurora, împreună spuneau „Domnul meu” Celui care spune „Biserica mea”. Fraţi în credinţă, ne invită să redescoperim bucuria de a fi fraţi şi surori în Biserică. În această sărbătoare care uneşte doi apostoli atât de diferiţi, ar fi frumos ca şi fiecare dintre noi să spună: „Mulţumesc, Doamne, pentru acea persoană diferită de mine: este un dar pentru Biserica mea”. Suntem diferiţi dar acest lucru ne îmbogăţeşte, este fraternitatea. Face bine să apreciem calităţile celuilalt, să recunoaştem darurile altora fără răutate şi fără invidii. Invidia! Invidia provoacă amărăciune înăuntru, este oţet pe inimă. Invidioşii au o privire amară. De atâtea ori, când unul găseşte un invidios, îi vine să întrebe: dar ce ai mâncat la micul dejun astăzi, cafea cu lapte sau oţet? Pentru că invidia este amară. Face amară viaţa. În schimb cât de frumos este a şti că ne aparţinem reciproc, pentru că împărtăşim aceeaşi credinţă, aceeaşi iubire, aceeaşi speranţă, pe acelaşi Domn. Ne aparţinem unii altora şi acest lucru este splendid, să spunem: Biserica noastră! Fraternitate.

La sfârşitul Evangheliei, Isus îi spune lui Petru: „Paşte oile mele” (In 21,17). Vorbeşte despre noi şi spune „oile mele” cu aceeaşi duioşie cu care spunea Biserica mea. Cu câtă iubire, cu câtă duioşie ne iubeşte Isus! Ne simte ai săi. Iată afectul care edifică Biserica. Prin mijlocirea apostolilor, să cerem astăzi harul de a iubi Biserica noastră. Să cerem ochi ca să ştim să vedem în ea fraţi şi surori, o inimă care să ştie să-i primească pe alţii cu iubirea duioasă pe care Isus o are faţă de noi. Şi să cerem forţa de a ne ruga pentru cel care nu gândeşte ca noi – acesta gândeşte altfel, mă rog pentru el – să ne rugăm şi să iubim, care este contrariul lui a vorbi de rău, eventual pe la spate. A nu vorbi de rău niciodată, a ne ruga şi a iubi. Sfânta Fecioară Maria, care aducea înţelegere între apostoli şi se ruga cu ei (cf. Fap 1,14), să ne păstreze ca fraţi şi surori în Biserică.

_______________

După Angelus

Iubiţi fraţi şi surori!

În această sărbătoare a patronilor principali ai Romei urez tot binele romanilor şi celor care trăiesc în acest oraş. Îi îndemn pe toţi să reacţioneze cu simţ civic în faţa problemelor societăţii.

Reînnoiesc recunoştinţa mea delegaţiei Patriarhiei ecumenice de Constantinopol şi trimit un salut cordial şi fratern fratelui meu Sanctitatea Sa Bartolomeu I.

Salut cu afect pelerinii veniţi pentru a-i sărbători pe arhiepiscopii mitropoliţi pentru care astăzi dimineaţă am binecuvântat pallium-urile.

Mulţumesc din inimă maeştrilor florari şi tuturor colaboratorilor care au realizat istoricul aranjament floral promovat de Pro Loco romană.

Vă salut pe voi toţi, dragi pelerini, îndeosebi pe cei veniţi din Vietnam, din Slovacia, din El Paso (Texas), Kansas City şi din Germania. Salut „Yago School” din Sevilla, cu marele cor al copiilor, şi Colegiul „Ahlzahir” din Cordoba; grupul de la Radio „Vois de la Charité” din Liban şi pe cel din Movimiento Eucaristico Juvenil de España; şi pe preoţii resurecţionişti.

Salut credincioşii din Donori, Forlì, Lanciano, Brindisi şi Castelfranco Veneto, şi Micul Cor Francisc de Assisi din Mesagne.

Urez tuturor o sărbătoare frumoasă şi cer, cu rugăminte, o rugăciune pentru mine prin mijlocirea sfinţilor Petru şi Paul. Poftă bună şi la revedere!

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătraşcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.