Categorii

Angelus (28.2.2016)

Angelus-28022016Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Astăzi, din păcate, cronicile prezintă ştiri urâte: omucideri, accidente, catastrofe… În textul evanghelic de astăzi, Isus face aluzie la două fapte tragice care în acel timp au făcut mare vâlvă: o reprimare crudă făcută de soldaţii romani în interiorul templului; şi prăbuşirea turnului din Siloe, la Ierusalim, care a cauzat optsprezece victime (cf. Lc 13,1-5).

Isus cunoaşte mentalitatea superstiţioasă a ascultătorilor săi şi ştie că ei interpretează acel tip de evenimente în mod greşit. De fapt, ei cred că, dacă acei oameni au murit aşa de sângeros, este semn că Dumnezeu i-a pedepsit pentru vreun păcate grav pe care l-au comis; ca şi cum ar spune: „au meritat asta”. În schimb, faptul că au fost cruţaţi de nenorocire echivala cu a se simţi „în ordine”. Ei „meritau asta”; eu sunt „în ordine”.

Isus refuză clar această viziune, pentru că Dumnezeu nu permite tragediile pentru a pedepsi păcatele şi afirmă că acele sărmane victime nu era deloc mai rele decât ceilalţi. Mai degrabă, El invită să se scoată din aceste fapte dureroase un avertisment care îi priveşte pe toţi, pentru că toţi suntem păcătoşi; de fapt, le spune celor care l-au interpelat: „Dacă nu vă convertiţi, cu toţii veţi pieri la fel” (v. 3).

Şi astăzi, în faţa anumitor nenorociri şi evenimente triste, poate să ne vină ispita de „a descărca” responsabilitatea asupra victimelor, sau chiar asupra lui Dumnezeu însuşi. Însă Evanghelia ne invită să reflectăm: ce idee despre Dumnezeu ne-am făcut? Chiar suntem convinşi că Dumnezeu este aşa, sau nu este mai curând o proiecţia a noastră, un dumnezeul făcut „după chipul şi asemănarea noastră”? Isus, dimpotrivă, ne cheamă să ne schimbăm inimă, să facem o radicală schimbare de direcţie în drumul vieţii noastre, abandonând compromisurile cu răul – şi asta o facem toţi, compromisurile cu răul – ipocriziile – eu cred că aproape toţi avem măcar o bucăţică de ipocrizie –, pentru a o lua cu hotărâre pe drumul Evangheliei. Dar iată din nou ispita de a ne justifica: „Dar de la ce anume ar trebui să ne convertim? Nu suntem până la urmă oameni buni?”. De câte ori am gândit asta: „Dar, până la urmă eu sunt bun, sunt bună – nu este aşa? – nu suntem credincioşi, chiar destul de practicanţi?”. Şi noi credem că aşa suntem justificaţi.

Din păcate, fiecare dintre noi se aseamănă mult cu un copac care, mulţi ani, a dat multiple dovezi ale sterilităţii sale. Însă, spre norocul nostru, Isus este asemenea cu acel viticultor care, cu o răbdare fără limite, obţine încă o prorogare pentru smochinul neroditor: „Mai lasă-l şi anul acesta – îi spune stăpânului – […] Poate va face fructe la anul” (v. 9). Un „an” de har: timpul activităţii lui Cristos, timpul Bisericii înainte de întoarcerea sa glorioasă, timpul vieţii noastre, ritmat de un anumit număr de Posturi Mari, care ne sunt oferite ca ocazii de corectare şi de mântuire, timpul unui An Jubiliar al Milostivirii. Răbdarea invincibilă a lui Isus! Voi, v-aţi gândit la răbdarea lui Dumnezeu? V-aţi gândit şi la preocuparea sa ireductibilă faţă de păcătoşi, cum ar trebui să ne provoace la nerăbdare faţă de noi înşine! Niciodată nu este prea târziu pentru a ne converti, niciodată! Până în ultimul moment: răbdarea lui Dumnezeu care ne aşteaptă. Vă amintiţi acea mică istorie a sfintei Tereza a Pruncului Isus, când se ruga pentru acel om condamnat la moarte, un criminal, care nu voia să primească mângâierea Bisericii, îl respingea pe preot, nu voia: voia să moară aşa. Şi ea se ruga, în convent. Şi când acel om era acolo, chiar în momentul de a fi ucis, se îndreaptă spre preot, ia Crucifixul şi îl sărută. Răbdarea lui Dumnezeu! Şi face acelaşi lucru şi cu noi, cu noi toţi! De câte ori – noi nu ştim asta, o vom şti în cer –, de câte ori noi suntem acolo, acolo… [mai-mai să cădem] şi Domnul ne salvează: ne salvează pentru că are o mare răbdare faţă de noi. Şi aceasta este milostivirea sa. Niciodată nu este târziu pentru a ne converti, dar este urgent, este acum! Să începem astăzi.

Fecioara Maria să ne susţină, pentru ca să putem deschide inima la harul lui Dumnezeu, la milostivirea sa; şi să ne ajute să nu-i judecăm niciodată pe ceilalţi, ci să ne lăsăm provocaţi de nenorocirile zilnice pentru a face o serioasă examinare a conştiinţei şi a ne corecta.

_______________

După Angelus

Iubiţi fraţi şi surori,

Rugăciunea mea, şi a voastră, are mereu prezentă drama refugiaţilor care fug de războaie şi de alte situaţii inumane. Îndeosebi, Grecia şi celelalte ţări care sunt în prima linie le prestează un ajutor generos, care are nevoie de colaborarea tuturor naţiunilor. Un răspuns coral poate să fie eficace şi să distribuie egal poverile. Pentru aceasta este nevoie de a se baza cu hotărâre şi fără rezerve pe negocieri. În acelaşi timp, am primit cu speranţă ştirea cu privire la încetarea ostilităţilor din Siria şi îi invit pe toţi să ne rugăm pentru ca această încetare să poată da alinare populaţiei suferinde, favorizând ajutoarele umanitare necesare, şi să deschidă calea spre dialogul şi spre pacea atât de dorită.

În afară de asta, vreau să asigur apropierea mea de poporul din Insulele Fiji, lovit dur de un ciclon devastator. Mă rog pentru victime şi pentru cei care sunt angajaţi să acorde ajutor.

Adresez un salut cordial vouă tuturor pelerini din Roma, din Italia şi din diferite ţări.

Salut credincioşii care provin din Gdańsk , pe indigenii din Biafra, pe studenţii din Zaragoza, Huelva, Córdoba şi Zafra, pe tinerii din Formentera şi pe credincioşii din Jaén.

Salut grupurile de polonezi rezidenţi în Italia; pe credincioşii din Cascia, Desenzano del Garda, Vicenza, Castiglione d’Adda şi Rocca di Neto; precum şi pe numeroşii tineri din Tendopoli din San Gabriele dell’Addolorata, conduşi de părinţii pasionişti; pe tinerii din Oratoriile din Rho, Cornaredo şi Pero şi pe cei din Buccinasco; şi Şcoala Surorilor Umile Fiice ale Mariei Neprihănite din Padova.

Salut grupul venit cu ocazia „Zilei pentru bolile rare”, cu o rugăciune specială şi o încurajare pentru asociaţiile voastre de ajutor reciproc.

Tuturor urez o duminică frumoasă. Nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.