Categorii

Angelus (21.6.2020)

Iubiți frați și surori, bună ziua!

În Evanghelia din această duminică (cf. Mt 10,26-33) răsună invitaţia pe care Isus o adresează discipolilor săi de nu le fi frică, de a fi puternici şi încrezători în faţa provocărilor vieţii, prevestindu-le împotrivirile care-i aşteaptă. Textul de astăzi face parte din discursul misionar, cu care Învățătorul îi pregătește pe apostoli pentru prima experienţă de vestire a Împărăției lui Dumnezeu. Isus îi îndeamnă cu insistență să „nu se teamă”. Teama este unul din cei mai urâți dușmani ai vieţii noastre creştine. Isus îndeamnă: „Nu vă temeți”, „nu vă temeți”. Şi Isus descrie trei situaţii concrete pe care ei vor trebui să le înfrunte.

Înainte de toate, prima, ostilitatea celor care ar vrea să reducă la tăcere Cuvântul lui Dumnezeu, îndulcindu-l, diluându-l, sau reducându-l la tăcere pe cel care-l vesteşte. În acest caz, Isus îi încurajează pe apostoli să răspândească mesajul de mântuire pe care El li l-a încredințat. Pentru moment, El l-a transmis cu atenţie, aproape în ascuns, în micul grup al discipolilor. Însă ei vor trebui să-l spună „în lumină”, adică deschis, şi să vestească „de pe acoperișuri” – aşa spune Isus – adică public, Evanghelia sa.

A doua dificultate pe care misionarii lui Cristos o vor întâlni este amenințarea fizică împotriva lor, adică persecuția directă împotriva persoanelor lor, până la uciderea lor. Această profeție a lui Isus s-a realizat în toate timpurile: este o realitate dureroasă, însă atestă fidelitate martorilor. Câți creştini sunt astăzi persecutați în toată lumea! Suferă pentru Evanghelie cu iubire, sunt martirii din zilele noastre. Şi putem spune cu siguranță că sunt mai mulţi decât martirii din primele timpuri: atâția martiri, numai pentru faptul că sunt creştini. Acestor discipoli de ieri şi de astăzi care îndură persecuția Isus le recomandă: „Nu vă temeți de cei care ucid trupul, dar nu pot ucide sufletul” (v. 28). Nu trebuie să ne lăsăm înspăimântați de cei care încearcă să elimine forţa evanghelizatoare cu aroganţa şi violenţa. De fapt, nimic nu pot face împotriva sufletului, adică împotriva comuniunii cu Dumnezeu: pe aceasta, nimeni n-o va putea lua de la discipoli, pentru că este un dar al lui Dumnezeu. Singura teamă pe care discipolul trebuie s-o aibă este aceea de a pierde acest dar divin, apropierea, prietenia cu Dumnezeu, renunțând să trăiască după Evanghelie şi procurându-şi astfel moartea morală, care este efectul păcatului.

Al treilea tip de încercare pe care apostolii vor trebui s-o înfrunte Isus îl indică în senzația, pe care unii vor putea s-o experimenteze, că însuși Dumnezeu i-a părăsit, rămânând distant şi tăcut. Şi aici îndeamnă să ne le fie teamă, pentru că, străbătând chiar şi aceste şi alte curse, viaţa discipolilor este în mod trainic în mâinile lui Dumnezeu, care ne iubește şi ne păzește. Sunt ca acele trei ispite: a îndulci Evanghelia, a o dilua; a doua, persecuția; şi a treia, senzația că Dumnezeu ne-a lăsat singuri. Şi Isus a îndurat această încercare în Grădina Măslinilor şi pe cruce: „Tată, pentru ce m-ai părăsit?”, spune Isus. Uneori se simte această ariditate spirituală; nu trebuie să ne temem  de asta. Tatăl se îngrijește de noi, pentru că mare este valoarea noastră în ochii săi. Ceea ce contează este sinceritatea, este curajul mărturiei, al mărturiei de credinţă: „a-l recunoaște pe Isus în faţa oamenilor” şi a merge înainte făcând binele.

Maria Preasfântă, model de încredere şi de abandonare în Dumnezeu în ora adversităţii şi a pericolului, să ne ajute să nu cedăm niciodată în faţa descurajării, ci să ne încredințăm mereu Lui şi harului său, pentru că harul lui Dumnezeu este întotdeauna mai puternic decât răul.

_______________

După Angelus

Iubiți fraţi şi surori,

Ieri, Națiunile Unite au celebrat Ziua Mondială a Refugiatului. Criza provocată de coronavirus a evidențiat exigența de a asigura protecția necesară şi pentru persoanele refugiate, pentru a garanta demnitatea şi siguranța lor. Vă invit să vă uniţi cu rugăciunea mea pentru o angajare reînnoită şi eficace a tuturor în favoarea protecției efective a fiecărei fiinţe umane, îndeosebi a celor constrânși să fugă datorită situațiilor de pericol grav pentru ei sau pentru familiile lor.

Un alt aspect asupra căruia pandemia ne-a făcut să reflectăm este raportul om-ambient. Închiderea a redus poluarea şi ne-a făcut să redescoperim frumusețea atâtor locuri libere de trafic şi de zgomote. Acum, cu reluarea activităților, toţi ar trebui să fim mai responsabili de îngrijirea casei comune. Apreciez inițiativele multiple care, în fiecare parte a lumii, se nasc „de jos” şi merg în acest sens. De exemplu, la Roma astăzi există una dedicată fluviului Tibru. Dar există atâtea în alte părţi! Fie ca ele să favorizeze o cetățenie tot mai conștientă de acest bun comun esenţial.

Astăzi în patria mea şi în alte locuri se celebrează ziua dedicată tatălui, tăticilor. Asigur apropierea şi rugăciunea la toţi tăticii. Noi toţi ştim că a fi tătic nu este o meserie ușoară! Pentru aceasta să ne rugăm pentru ei. Amintesc în manieră specială şi pe părinţii noştri care continuă să ne ocrotească din cer.

Şi vă salut pe voi toţi, dragi credincioşi romani şi pelerini veniţi din diferite părţi ale Italiei – acum încep să se vadă, pelerinii – şi, tot mai mulţi, şi din alte țări – cineva: văd steagurile… Salut îndeosebi pe voi tinerilor: astăzi îl amintim pe sfântul Alois Gonzaga, un tânăr plin de iubire faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele; a murit foarte tânăr, aici la Roma, pentru că se îngrijea de bolnavi de ciumă. Mijlocirii sale îi încredințez pe tinerii din toată lumea.

Şi urez tuturor o duminică frumoasă. Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătraşcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.