Categorii

Angelus (20.12.2015)

Angelus-20-12-2015Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Evanghelia din această duminică din Advent scoate în evidenţă figura Mariei. O vedem când, imediat după ce l-a zămislit în credinţă pe Fiul lui Dumnezeu, înfruntă lunga călătorie de la Nazaret din Galileea până în munţii din Iudeea pentru a o vizita şi a o ajuta pe Elisabeta. Îngerul Gabriel îi revelase că ruda sa bătrână, care nu avea copii, era în luna a şasea de sarcină (cf. Lc 1,26.36). Pentru aceasta Sfânta Fecioară Maria, care poartă în ea un dar şi un mister şi mai mare, merge s-o viziteze pe Elisabeta şi rămâne la ea trei luni. La întâlnirea între cele două femei – imaginaţi-vă: una bătrână şi cealaltă tânără, tânăra, Maria, este cea care salută mai întâi. Evanghelia spune aşa: „A intrat în casa lui Zaharia şi a salutat-o pe Elisabeta” (Lc 1,40). Şi, după acel salut, Elisabeta se simte învăluită de mare uimire – nu uitaţi acest cuvânt: uimire. Uimirea. Elisabeta se simte învăluită de mare uimire care răsună în cuvintele sale: „Şi de unde îmi este dată mie aceasta, ca să vină mama Domnului meu la mine?” (v. 43). Şi se îmbrăţişează, se sărută, bucuroase, aceste două femei: bătrâna şi tânăra, amândouă însărcinate.

Pentru a celebra în mod rodnic Crăciunul suntem chemaţi să ne oprim asupra „locurilor” uimirii. Şi care sunt aceste locuri ale uimirii în viaţa zilnică? Sunt trei. Primul loc este celălalt, în care să recunoaştem un frate, pentru că de când a avut loc Naşterea lui Isus, fiecare faţă poartă imprimate aspectele Fiului lui Dumnezeu. Mai ales când este faţa săracului, pentru că Dumnezeu ca sărac a intrat în lume şi a lăsat să se apropie de el înainte de toate cei săraci.

Un alt loc al uimirii – al doilea – în care, dacă privim cu credinţă, simţim chiar uimirea este istoria. De atâtea ori credem că o vedem în mod corect şi, în schimb, riscăm să o citim pe dos. De exemplu, se întâmplă atunci când ea ni se pare determinată de economia de piaţă, reglementată de finanţe şi de afaceri, dominată de cei puternici care sunt la rând. În schimb Dumnezeul Crăciunului este un Dumnezeu care „răscoleşte cărţile”: îi place să facă asta! Aşa cum cântă Maria în Magnificat, Domnul dă jos de pe tron pe cei puternici şi îi înalţă pe cei smeriţi, pe cei flămânzi îi copleşeşte cu bunuri iar pe cei bogaţi îi lasă cu mâinile goale (cf. Lc 1,52-53). Aceasta este a doua uimire, uimirea istoriei.

Un al treilea loc al uimirii este Biserica: a o privi cu uimirea credinţei înseamnă a nu ne limita s-o considerăm numai ca instituţie religioasă, aşa cum este; ci a o simţi ca o Mamă care, deşi printre pete şi riduri – avem atâtea! – lasă să transpară trăsăturile Miresei iubite şi purificate de Cristos Domnul. O Biserică ce ştie să recunoască multele semne de iubire fidelă pe care i le trimite Dumnezeu încontinuu. O Biserică pentru care Domnul Isus nu va fi niciodată o posesie care trebuie apărată cu gelozie: cei care fac asta, greşesc; ci mereu Acela care îi vine în întâmpinare şi pe care ea ştie să-l aştepte cu încredere şi bucurie, dând glas speranţei lumii. Biserica ce îl chemă pe Domnul: „Vino, Doamne Isuse!”. Biserica mamă care are mereu porţile larg deschise şi braţele deschise pentru a-i primi pe toţi. Mai mult, Biserica mamă care iese prin propriile porţi pentru a căuta cu zâmbet de mamă pe toţi cei de departe şi a-i aduce la milostivirea lui Dumnezeu. Aceasta este uimirea Crăciunului!

La Crăciun Dumnezeu ni se dăruieşte pe Sine însuşi în întregime dăruindu-l pe Fiul său, Unicul, care este toată bucuria sa. Şi numai cu inima Mariei, fiica umilă şi săracă a Sionului, devenită Mamă a Fiului Celui Preaînalt, este posibil să tresăltăm şi să ne bucurăm pentru marele dar al lui Dumnezeu şi pentru surpriza sa imprevizibilă. Ea să ne ajute să percepem uimirea – aceste trei uimiri: celălalt, istoria şi Biserica – pentru naşterea lui Isus, darul darurilor, cadoul nemeritat care ne aduce mântuirea. Întâlnirea cu Isus ne va face şi pe noi să simţim această mare uimire. Dar nu putem avea această uimire, nu putem să-l întâlnim pe Isus dacă nu-l întâlnim în ceilalţi, în istorie şi în Biserică.

_______________

După Angelus

Iubiţi fraţi şi surori,

Şi astăzi îmi este drag să îndrept un gând spre iubita Sirie, exprimând vie apreciere pentru înţelegerea abia obţinută de comunitatea internaţională. Îi încurajez pe toţi să continue cu elan generos drumul spre încetarea violenţelor şi spre o soluţionare negociată care să ducă la pace. De asemenea, mă gândesc la Libia vecină, unde angajarea recentă asumată între părţi pentru un guvern de unitate naţională invită la speranţă pentru viitor.

Doresc să susţin şi angajarea de colaborare la care sunt chemate Costa Rica şi Nicaragua. Doresc ca un reînnoit spirit de fraternitate să întărească ulterior dialogul şi colaborarea reciprocă, precum şi între toate ţările din regiune.

Gândul meu se îndreaptă în acest moment spre iubitele populaţii din India, lovite recent de o mare inundaţie. Să ne rugăm pentru aceşti fraţi şi surori care suferă din cauza acestei calamităţi şi să încredinţăm sufletele răposaţilor milostivirii lui Dumnezeu. Să ne rugăm pentru toţi aceşti fraţi din India un Bucură-te Marie către Sfânta Fecioară Maria.

Vă salut cu afect pe voi toţi, dragi pelerini care veniţi din diferite ţări pentru a participa la această întâlnire de rugăciune. Astăzi primul salut este rezervat copiilor din Roma. Dar aceşti copii ştiu să facă gălăgie! Au venit pentru binecuvântarea tradiţională a „Pruncuşorilor”, organizată de Centrul Oratoriilor Romane. Dragi copii, ascultaţi bine: când vă veţi ruga în faţa ieslei voastre, amintiţi-vă şi de mine, aşa cum eu îmi amintesc de voi. Vă mulţumesc şi Crăciun fericit!

Salut familiile din comunitatea „Copii în cer” şi cele legate, în speranţă şi în durere, cu Spitalul „Bambino Gesù”. Dragi părinţi, vă asigur de apropierea mea spirituală şi vă încurajez să continuaţi drumul vostru de credinţă şi de fraternitate.

Salut corul polifonic din Racconigi, grupul de rugăciune „Tinerii Papei” – mulţumesc pentru sprijinul vostru! – şi pe credincioşii din Parma.

Vă doresc vouă tuturor o duminică frumoasă şi un Crăciun de speranţă şi plin de uimire, de uimirea pe care ne-o dă Isus, plin de iubire şi de pace. Nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.