Categorii

Angelus (19.6.2016)

Angelus-19062016Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Textul evanghelic din această duminică (Lc 9,18-24) ne cheamă încă o dată să ne confruntăm, ca să spunem aşa, „faţă în faţă” cu Isus. Într-un dintre rarele momente liniştite în care se află singur cu discipolii săi, El îi întreabă: „Mulţimile, cine spun că sunt eu?” (v. 18). Şi ei răspund: „Ioan Botezătorul; alţii spun Ilie; alţii că a înviat unul dintre profeţii cei vechi” (v. 19). Aşadar, oamenii aveau stimă faţă de Isus şi îl considerau un mare profet, dar încă nu erau conştienţi de adevărata sa identitate, adică de faptul că El era Mesia, Fiul lui Dumnezeu trimis de Tatăl pentru mântuirea tuturor.

Atunci Isus se adresează direct apostolilor – pentru că asta e ceea ce-l interesează mai mult – şi întreabă: „Dar voi, cine spuneţi că sunt eu?”. Imediat, în numele tuturor, Petru răspunde: „Cristosul lui Dumnezeu” (v. 20), adică: Tu eşti Mesia, Consacratul lui Dumnezeu, trimis de El ca să mântuieşti poporul său conform alianţei şi promisiunii. Astfel Isus îşi dă seama că cei doisprezece, şi îndeosebi Petru, au primit de la Tatăl darul credinţei; şi pentru aceasta începe să le vorbească deschis – aşa spune Evanghelia: „deschis” – despre ceea ce-l aşteaptă la Ierusalim: „Fiul Omului – spune el – trebuie să sufere multe, să fie respins de bătrâni, de arhierei şi de cărturari, să fie ucis şi a treia zi să învie” (v. 22).

Tot acele întrebări sunt repropuse astăzi fiecăruia dintre noi: „Cine este Isus pentru oamenii din timpul nostru?”. Dar cealaltă este mai importantă: „Cine este Isus pentru fiecare dintre noi?”. Pentru mine, pentru tine, pentru tine, pentru tine…? Cine este Isus pentru fiecare dintre noi? Suntem chemaţi să facem din răspunsul lui Petru răspunsul nostru, mărturisind cu bucurie că Isus este Fiul lui Dumnezeu, Cuvântul veşnic al Tatălui care s-a făcut om pentru a răscumpăra omenirea, revărsând asupra ei belşugul milostivirii divine. Lumea are nevoie mai mult ca oricând de Cristos, de mântuirea sa, de iubirea sa milostivă. Multe persoane simt un gol în jurul lor şi înlăuntrul lor – probabil, uneori, şi noi –; altele trăiesc în nelinişte şi în nesiguranţă din cauza precarităţii şi a conflictelor. Toţi avem nevoie de răspunsuri adecvate la întrebările noastre, la întrebările noastre concrete. În Cristos, numai în El, este posibil să găsim pacea adevărată şi împlinirea oricărei aspiraţii umane. Isus cunoaşte inima omului ca nimeni altul. Pentru aceasta o poate vindeca, dăruindu-i viaţă şi mângâiere.

După ce a încheiat dialogul cu apostolii, Isus se adresează tuturor spunând: „Dacă cineva vrea să vină după mine, să renunţe la sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să mă urmeze” (v. 23). Nu e vorba despre o cruce ornamentală, sau despre o cruce ideologică, ci este crucea vieţii, este crucea datoriei proprii, crucea jertfirii pentru alţii cu iubire – pentru părinţi, pentru copii, pentru familie, pentru prieteni, chiar şi pentru duşmani –, crucea disponibilităţii de a fi solidari cu săracii, de a se angaja pentru dreptate şi pace. Asumând această atitudine, aceste cruci, mereu se pierde ceva. Nu trebuie să uităm niciodată că „cine îşi va pierde viaţa [pentru Cristos], acela o va salva” (v. 24). Este o pierdere pentru a câştiga. Şi să ne amintim de toţi fraţii noştri care şi astăzi pun în practică aceste cuvinte ale lui Isus, oferind timpul lor, munca lor, truda lor şi chiar viaţa lor pentru a nu renega credinţa lor în Cristos. Isus, prin Duhul său Sfânt, ne dă forţa de a merge înainte pe drumul credinţei şi al mărturiei: a face cele în care credem; a nu spune una şi a face alta. Şi pe acest drum mereu ne este aproape şi ne precede Sfânta Fecioară Maria: să ne lăsăm luaţi de mâna de către ea, când trecem prin momentele mai întunecate şi dificile.

_______________

După Angelus

Iubiţi fraţi şi surori,

Ieri, la Foggia, s-a celebrat beatificarea lui Maria Celeste Crostarosa, călugăriţă, fondatoare a Ordinului Preasfântului Răscumpărător. Noua fericită, cu exemplul său şi mijlocirea sa, să ne ajute să conformăm toată viaţa noastră cu Isus Mântuitorul nostru.

Astăzi, solemnitatea Rusaliilor conform calendarului iulian urmat de Biserica ortodoxă, cu celebrarea Dumnezeieştii Liturghii a început în Creta conciliul panortodox. Să ne unim cu rugăciunea fraţilor noştri ortodocşi, invocându-l pe Duhul Sfânt pentru ca să asiste cu darurile sale pe patriarhii, arhiepiscopii şi episcopii reuniţi în conciliu. Şi toţi împreună s-o rugăm pe Sfânta Fecioară Maria pentru toţi fraţii noştri ortodocşi: „Bucură-te Marie…”.

Mâine este Ziua Mondială a Refugiatului promovată de ONU. Tema din acest an este „Cu refugiaţii. Noi suntem de partea celui care este constrâns să fugă”. Refugiaţii sunt persoane ca toţi, dar cărora războiul le-a luat casa, locul de muncă, rudele, prietenii. Istoriile lor şi feţele lor ne cheamă să reînnoim angajarea pentru a construi pacea în dreptate. Pentru aceasta vrem să fim cu ei: să-i întâlnim, să-i primim, să-i ascultăm, pentru a deveni împreună artizani ai păcii după voinţa lui Dumnezeu.

Adresez salutul meu vouă tuturor, romani şi pelerini; îndeosebi studenţilor de la London Oratory School, credincioşilor din Stockholm şi comunităţilor africane francofone din Italia. Îi salut pe credincioşii din Benevento, Gravina di Puglia, Cerbetta şi Cardano al Campo, precum şi pe voluntarii de la închisoarea din Busto Arsizio şi, prin intermediul lor, pe deţinuţi. Salut şi grupurile cicliste „ACRA” din Fermo, „Pedalando” din Roma şi pe cel din Codevigo, care duc pe drumuri mesaje de solidaritate. Sunt buni aceştia! Sunt buni!

Urez tuturor o duminică frumoasă; şi, vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătraşcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.