Categorii

Angelus (18.9.2016)

angelus-18092016Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Astăzi Isus ne face să reflectăm asupra a două stiluri de viaţi contrapuse: cel lumesc şi cel al Evangheliei. Spiritul lumii nu este spiritul lui Isus. Şi face asta prin relatarea parabolei administratorului infidel şi corupt, care este lăudat de Isus în pofida necinstei sale (cf. Lc 16,1-13). Trebuie precizat imediat că acest administrator nu este prezentat ca model de urmat, ci ca exemplu de isteţime. Acest om este acuzat de gestionare rea a afacerilor stăpânului său şi, înainte de a fi îndepărtat, caută cu iscusinţă să-şi cucerească bunăvoinţa datornicilor, iertându-le parte din datorie pentru a-şi asigura astfel un viitor. Comentând acest comportament, Isus afirmă: „pentru că fiii veacului acestuia, în generaţia din care fac parte, sunt mai înţelepţi decât fiii luminii” (v. 8).

La această iscusinţă lumească noi suntem chemaţi să răspundem iscusinţa creştină, care este un dar al Duhului Sfânt. E vorba de a ne îndepărta de spiritul şi de valorile lumii, care atât de mult îi plac diavolului, pentru a trăi conform Evangheliei. Şi mondenitatea, cum se manifestă? Mondenitatea se manifestă cu atitudini de corupţie, de înşelăciune, de samavolnicie, şi constituie drumul cel mai greşit, drumul păcatului, pentru că unul te duce la celălalt! Este ca un lanţ, chiar dacă – e adevărat – este drumul cel mai comod de parcurs, în general. În schimb spiritul Evangheliei cere un stil de viaţă serios – serios dar bucuros, plin de bucurie! –, serios şi angajant, impregnat de onestitate, de corectitudine, de respectare a celorlalţi şi a demnităţii lor, de simţul datoriei. Şi aceasta este iscusinţa creştină!

Parcursul vieţii comportă în mod necesar o alegere între două drumuri: între onestitate şi neonestitate, între fidelitate şi infidelitate, între egoism şi altruism, între bine şi rău. Nu se poate oscila între unul şi altul, pentru că se mişcă  pe logici diferite şi contrastante. Profetul Ilie spunea poporului lui Israel care mergea pe aceste două drumuri: „Voi şchiopătaţi cu amândouă picioarele!” (cf. 1Re 18,21). Este frumoasă imaginea. Este important de a decide ce direcţie trebuie luată şi apoi, odată aleasă cea corectă, de a merge cu elan şi determinare, încredinţându-se harului Domnului şi sprijinului Duhului său. Puternică şi categorică este concluzia textului evanghelic: „Niciun servitor nu poate sluji la doi stăpâni; căci sau îl va urî pe unul şi-l va iubi pe celălalt, sau va ţine la unul, iar pe celălalt îl va dispreţui. Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi mamonei” (Lc 16,13).

Cu această învăţătură, astăzi Isus ne îndeamnă să facem o alegere clară între El şi spiritul lumii, între logica corupţiei, a samavolniciei şi a avidităţii şi cea a corectitudinii, a blândeţii şi a împărtăşirii. Cineva se comportă cu corupţia ca şi cu drogurile: crede că poate s-o folosească şi să înceteze atunci când vrea. Se începe de la puţin: un bacşiş de aici, o mită de acolo… Şi între aceasta şi aceea se pierde lent propria libertate. Şi corupţia produce dependenţă şi generează sărăcie, exploatare, suferinţă. Şi câte victime există astăzi în lume! Câte victime ale acestei corupţii răspândite. În schimb când încercăm să urmăm logica evanghelică a integrităţii, a limpezimii în intenţii şi în comportamente, a fraternităţii, noi devenim artizani ai dreptăţii şi deschidem orizonturi de speranţă pentru omenire. În gratuitate şi în dăruirea de noi înşine fraţilor, îl slujim pe stăpânul corect: Dumnezeu.

Fecioara Maria să ne ajute să alegem în fiecare ocazie şi cu orice preţ drumul corect, găsind şi curajul de a merge împotriva curentului, numai să-l urmăm pe Isus şi Evanghelia sa.

_______________

După Angelus

Iubiţi fraţi şi surori,

Ieri la Codrongianos (Sassari) a fost proclamată fericită Elisabetta Sanna, mamă de familie. Rămasă văduvă, s-a dedicat total rugăciunii şi slujirii bolnavilor şi a săracilor. Mărturia sa este model de caritate evanghelică însufleţită de credinţă.

Astăzi, la Genova, se încheie Congresul Euharistic Naţional. Adresez un salut special tuturor credincioşilor adunaţi acolo şi doresc ca acest eveniment de har să reînsufleţească în poporul italian credinţa în preasfântul Sacrament al Euharistiei, în care îl adorăm pe Cristos izvor de viaţă şi de speranţă pentru fiecare om.

Marţea viitoare voi merge la Assisi pentru întâlnirea de rugăciune pentru pace, la treizeci de ani de la acea istorică întâlnire convocată de sfântul Ioan Paul al II-lea. Invit parohiile, asociaţiile ecleziale şi pe fiecare credincios din toată lumea să trăiască acea zi ca o Zi de rugăciune pentru pace. Astăzi mai mult ca oricând avem nevoie de pace în acest război care este peste tot în lume. Să ne rugăm pentru pace! După exemplul sfântului Francisc, om al fraternităţii şi al blândeţii, suntem cu toţii chemaţi să oferim lumii o puternică mărturie a angajării noastre comune pentru pacea şi reconcilierea dintre popoare. Astfel marţi, cu toţii uniţi în rugăciune: fiecare să-şi ia un timp, acela pe care-l poate, pentru a se ruga pentru pace. Toată lumea unită.

Vă salut cu afect pe voi toţi, romani şi pelerini care provin din diferite ţări. Îndeosebi îi salut pe credincioşii din dieceza de Köln şi pe cei din Marianopoli.

Şi urez tuturor o duminică frumoasă. Şi vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.