Categorii

Angelus (18.8.2019)

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

În pagina evanghelică de astăzi (cf. Lc 12,49-53) Isus îi avertizează pe discipoli că a venit momentul deciziei. De fapt, venirea sa în lumea coincide cu timpul alegerilor decisive: nu se poate amâna opţiunea pentru Evanghelie. Şi pentru a face să se înţeleagă mai bine acest avertisment al său, se foloseşte de imaginea focului pe care El însuşi a venit să-l aducă pe pământ. Spune aşa: „Foc am venit să arunc pe pământ şi ce altceva vreau decât să se aprindă!” (v. 49). Aceste cuvinte au scopul de a-i ajuta pe discipoli să abandoneze orice atitudine de lene, de apatie, de indiferenţă şi de închidere pentru a primi focul iubirii lui Dumnezeu; acea iubire care, aşa cum aminteşte sfântul Paul, „a fost revărsată în inimile noastre prin Duhul Sfânt” (Rom 5,5). Pentru că Duhul Sfânt este cel care ne face să-l iubim pe Dumnezeu şi ne face să-l iubim pe aproapele; Duhul Sfânt este cel pe care toţi îl avem înăuntru.

Isus le revelează prietenilor săi, şi nouă, dorinţa sa cea mai arzătoare: să aducă pe pământ focul iubirii Tatălui, care aprinde viaţa şi prin care omul este mântuit. Isus ne cheamă să răspândim în lume acest foc, graţie căruia vom fi recunoscuţi ca adevăraţi discipoli ai săi. Focul iubirii, aprins de Cristos în lume prin Duhul Sfânt, este un foc fără limite, este un foc universal. Asta s-a văzut încă din primele timpuri ale creştinismului: mărturia Evangheliei s-a propagat ca un incendiu benefic depăşind orice diviziune între indivizi, categorii sociale, popoare şi naţiuni. Mărturia Evangheliei arde, arde orice formă de particularism şi menţine caritatea deschisă pentru toţi, cu preferinţa faţă de cei mai săraci şi excluşi.

Adeziunea la focul iubirii pe care Isus l-a adus pe pământ învăluie întreaga noastră existenţă şi cere adorarea lui Dumnezeu precum şi o disponibilitate de a-l sluji pe aproapele. Adorarea lui Dumnezeu şi disponibilitatea de a-l sluji pe aproapele. Prima, adorarea lui Dumnezeu, înseamnă şi a învăţa rugăciunea adoraţiei, pe care de obicei o uităm. Iată pentru ce îi invit pe toţi să descopere frumuseţea rugăciunii adoraţiei şi s-o exercite adesea. Şi apoi a doua, disponibilitatea de a-l sluji pe aproapele: mă gândesc cu admiraţie la multe comunităţi şi grupuri de tineri care, şi în timpul acestei veri, se dedică acestei slujiri în favoarea bolnavilor, săracilor, persoanelor cu dezabilități. Pentru a trăi conform spiritului Evangheliei este nevoie ca, în faţa nevoilor mereu noi care se profilează în lume, să existe discipoli ai lui Cristos care să ştie să răspundă cu noi iniţiative de caritate. Şi astfel, cu adorarea lui Dumnezeu şi slujirea faţă de aproapele – amândouă împreună, adorarea lui Dumnezeu şi slujirea faţă de aproapele – Evanghelia se manifestă cu adevărat ca focul care mântuieşte, care schimbă lumea pornind de la schimbarea inimii fiecăruia.

În această perspectivă, se înţelege şi cealaltă afirmaţie a lui Isus prezentată în textul de astăzi, care la prima vedere poate descumpăni: „Credeţi că am venit să aduc pace pe pământ? Nicidecum, vă spun, ci dezbinare” (Lc 12,51). El a venit să „despartă cu foc”. Ce să despartă? Binele de rău, ceea ce este drept de ceea ce este nedrept. În acest sens a venit să „despartă”, să pună în „criză” – dar în mod salutar – viaţa discipolilor săi, frângând iluziile uşoare ale celor care cred că pot să conjuge viaţa creştină şi mondenitatea, viaţa creştină şi compromisurile de tot felul, practicile religioase şi atitudinile împotriva aproapelui. A conjuga, cred unii, adevărata religiozitate cu practicile superstiţioase: câţi aşa-zişi creştini merg la ghicitor sau la ghicitoare pentru a le citi în palmă! Şi aceasta este o superstiţie, nu este a lui Dumnezeu. Este vorba de a nu trăi în manieră ipocrită, ci de a fi dispuşi să plătim preţul alegerilor coerente – aceasta este atitudinea pe care fiecare dintre noi ar trebui s-o caute în viaţă: coerenţa – a plăti preţul de a fi coerenţi cu Evanghelia. Coerenţă cu Evanghelia. Pentru că este bine a ne declara creştini, dar trebuie mai ales să fim creştini în situaţiile concrete, mărturisind Evanghelia care este esenţialmente iubire faţă de Dumnezeu şi faţă de fraţi.

Maria Preasfântă să ne ajute să ne lăsăm purificată inima de focul adus de Isus, pentru a-l propaga cu viaţa noastră, prin alegeri hotărâte şi curajoase.

_______________

După Angelus

Iubiţi fraţi şi surori!

Vă adresez un salut cordial vouă tuturor, credincioşi romani şi pelerini veniţi din Italia şi din diferite ţări.

Îndeosebi, salut grupul „Divino Amore” care provine din Canada; scoutiştii din Rio de Loba, din Portugalia; şi credincioşii polonezi.

Urez tuturor o duminică frumoasă. Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătraşcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.