Categorii

Angelus (17.11.2019)

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Evanghelia din această penultimă duminică din anul liturgic (cf. Lc 21,5-19) ne prezintă discursul lui Isus despre sfârşitul timpurilor. Isus îl rostește în faţa templului din Ierusalim, edificiu admirat de oameni din cauza enormității sale şi a strălucirii sale. Însă El profetizează că din toată acea frumusețe a templului, din acea grandoare „nu va rămâne piatră peste piatră care nu va fi dărâmată” (v. 6). Distrugerea templului prevestită de Isus este figură nu atât a sfârșitului istoriei, cât mai ales a scopului istoriei. De fapt, în faţa ascultătorilor care vor să ştie cum şi când se vor întâmpla aceste semne, Isus răspunde cu tipicul limbaj apocaliptic al Bibliei.

Foloseşte două imagini aparent contrastante: prima este o serie de evenimente înfricoșătoare: catastrofe, războaie, epidemii, cutremure şi persecuții (v. 9-12); cealaltă este asiguratoare: „Niciun fir de pe capul vostru nu se va pierde” (v. 18). Mai întâi este o privire realistă asupra istoriei, marcată de calamități precum şi de violenţe, de traume care rănesc creația, casa noastră comună, precum şi familia umană care locuieşte în ea, şi însăși comunitatea creştină. Să ne gândim la atâtea războaie de astăzi, la atâtea calamități de astăzi. A doua imagine – cuprinsă în asigurarea lui Isus – ne spune atitudinea pe care trebuie s-o asume creștinul care trăieşte această istorie, caracterizată de violență şi adversitate.

Şi care este atitudinea creștinului? Este atitudinea speranţei în Dumnezeu, care permite să nu ne lăsăm dărâmați de evenimentele tragice. Dimpotrivă, ele sunt „ocazie de a da mărturie” (v. 13). Discipolii lui Cristos nu pot să rămână sclavi ai fricilor şi neliniștilor; în schimb sunt chemaţi să locuiască în istorie, să zăgăzuiască forţa distrugătoare a răului, având certitudinea că acțiunea lor de bine este mereu duioșia providențială şi asiguratoare a Domnului. Acesta este semnul elocvent că Împărăția lui Dumnezeu vine la noi, adică se apropie realizarea lumii aşa cum o vrea Dumnezeu. El, Domnul, este cel care conduce existenţa noastră şi cunoaște scopul ultim al lucrurilor şi al evenimentelor.

Domnul ne cheamă să colaborăm la construirea istoriei, devenind, împreună cu El, făcători de pace şi martori ai speranţei într-un viitor de mântuire şi de înviere. Credinţa ne face să mergem cu Isus pe străzile de atâtea ori întortocheate din această lume, având certitudinea că forţa Duhului său va înfrânge forţele răului, supunându-le puterii iubirii lui Dumnezeu. Iubirea este superioară, iubirea este mai puternică, pentru că este Dumnezeu: Dumnezeu este iubire. Ne sunt exemplu martirii creştini – martirii noştri, şi din timpurile noastre, care sunt mai mulţi decât cei de la începuturi – care, în pofida persecuțiilor, sunt bărbați şi femei ai păcii. Ei ne încredinţează o moștenire de păstrat şi de imitat: Evanghelia iubirii şi a milostivirii. Aceasta este comoara cea mai prețioasă care ne-a fost dăruită şi mărturia cea mai eficace pe care putem s-o dăm contemporanilor noştri, răspunzând la ură cu iubire, la ofensă cu iertare. Şi în viaţa zilnică: atunci când noi primim o ofensă, simţim durere; dar trebuie iertat din inimă. Atunci când noi ne simţim urâți, să ne rugăm cu iubire pentru persoana care ne urăște. Fecioara Maria să susțină, cu mijlocirea sa maternă, drumul nostru zilnic de credinţă, în urmarea Domnului care conduce istoria.

_______________

După Angelus

Iubiţi fraţi şi surori!

Ieri la Riobamba, în Ecuador, a fost proclamat fericit părintele Emilio Moscoso, preot martir din Societatea lui Isus, ucis în 1897 în climatul persecutor împotriva Bisericii catolice. Exemplul său de călugăr umil, apostol al rugăciunii şi educator al tineretului, să susțină drumul nostru de credinţă şi de mărturie creştină. Aplauze pentru noul fericit!

Astăzi celebrăm Ziua Mondială a Săracilor, care are ca temă cuvintele din psalm „Nădejdea celor săraci nu va pieri pentru totdeauna” (Ps 9,19). Gândul meu se îndreaptă spre cei care, în diecezele şi în parohiile din toată lumea, au promovat inițiative de solidaritate pentru a da speranţă concretă persoanelor mai suferinde. Mulţumesc medicilor şi infirmierilor care au prestat serviciu în aceste zile în Ambulatoriul Medical aici în Piața „Sfântul Petru”. Mulţumesc pentru atâtea inițiative în favoarea oamenilor care suferă, a nevoiașilor, şi asta trebuie să mărturisească atenţia care nu trebuie să lipsească niciodată faţă de fraţii noştri şi surorile noastre. Am văzut recent, cu puține minute în urmă, câteva statistici despre sărăcie. Provoacă suferinţă! Indiferența societății faţă de săraci… Să ne rugăm. [tăcere de rugăciune]

Vă salut pe voi toţi pelerinii, veniţi din Italia şi din diferite țări. Îndeosebi salut comunitatea ecuadoriană din Roma, care o sărbătorește pe Virgen del Quinche; credincioşii din New Jersey şi cei din Toledo; Fiicele Mariei Ajutătoare care provin din diferite țări şi Asociația Italiană a Însoțitorilor la Sanctuarele Mariane din Lume. Salut grupurile din Porto d’Ascoli şi din Angri; şi participanții la pelerinajul Școlilor Lasalliene din Torino şi Vercelli pentru încheierea celui de-al treilea centenar al morții sfântul Ioan Baptiste de la Salle.

Marți voi începe călătoria în Thailanda şi Japonia: vă cer o rugăciune pentru această călătorie apostolică. Şi urez tuturor o duminică frumoasă. Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătraşcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.