Categorii

Angelus (15.9.2019)

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Evanghelia de astăzi (Lc 15,1-32) începe cu unii care-l critică pe Isus, văzându-l în compania vameşilor şi păcătoşilor, şi spun cu mânie: „Acesta îi primeşte pe păcătoşi şi mănâncă cu ei” (v. 2). Această frază se revelează în realitate ca o veste minunată. Isus îi primeşte pe păcătoşi şi mănâncă cu ei. Este ceea ce ni se întâmplă nouă, la fiecare Liturghie, în fiecare biserică: Isus este bucuros să ne primească la masa sa, unde se oferă pe sine însuşi pentru noi. Este fraza pe care am putea s-o scriem pe uşile bisericilor noastre: „Aici Isus îi primeşte pe păcătoşi şi îi invită la masa sa”. Şi Domnul, răspunzând celor care-l criticau, relatează trei parabole, trei parabole minunate, care arată predilecţia sa pentru cei care se simt departe de El. Astăzi ar fi frumos ca fiecare dintre noi să ia Evanghelia, Evanghelia lui Luca, la capitolul 15, şi să citească cele trei parabole. Sunt minunate.

În prima parabolă spune: „Care om dintre voi, având o sută de oi şi pierzând una dintre ele, nu le lasă pe cele nouăzeci şi nouă în pustiu şi umblă după cea pierdută până când o găseşte?” (v. 4). Care om dintre voi? O persoană cu bun simţ nu: face două calcule şi sacrifică una dintre ei pentru a le menţine pe cele nouăzeci şi nouă. În schimb Dumnezeu nu se resemnează, la inima lui te afli chiar tu care încă nu cunoşti frumuseţea iubirii tale, tu care încă nu l-ai primit pe Isus în centrul vieţii tale, tu care nu reuşeşti să depăşeşti păcatul tău, tu care poate datorită lucrurilor urâte care s-au petrecut în viaţa ta nu crezi în iubire. În parabola a doua, tu eşti acea mică monedă pe care Domnul nu se resemnează s-o piardă şi o caută fără încetare: vrea să-ţi spună că eşti preţios în ochii săi, că eşti unic. Nimeni nu te poate înlocui în inima lui Dumnezeu. Tu ai un loc, eşti tu, şi nimeni nu te poate înlocui; şi eu, nimeni nu mă poate înlocui în inima lui Dumnezeu. Şi în a treia parabolă Dumnezeu este tată care aşteaptă întoarcerea fiului risipitor: Dumnezeu ne aşteaptă mereu, nu încetează, nu-şi pierde speranţa. Pentru că suntem noi, fiecare dintre noi acel fiu reîmbrăţişat, acea monedă regăsită, acea oaie mângâiată şi luată pe umeri. El aşteaptă în fiecare zi ca să ne dăm seama de iubirea sa. Şi tu spui: „Dar eu am făcut atâtea rele, prea multe rele!”. Nu-ţi fie frică: Dumnezeu te iubeşte, te iubeşte aşa cum eşti şi ştie că numai iubirea sa poate schimba viaţa ta.

Însă această iubire infinită a lui Dumnezeu faţă de noi păcătoşii, care este inima Evangheliei, poate să fie refuzată. Este ceea ce face fiul mai mare din parabolă. El nu înţelege iubirea în acel moment şi are în minte mai mult un stăpân decât un tată. Este un risc şi pentru noi: a crede într-un dumnezeu mai riguros decât milostiv, un dumnezeu care înfrânge răul cu puterea decât cu iertarea. Nu este aşa, Dumnezeu mântuieşte cu iubirea, nu cu forţa; propunându-se, nu impunându-se. Însă fiul mai mare, care nu acceptă milostivirea tatălui, se închide, face o greşeală  mai rea: se presupune drept, se presupune trădat şi judecă totul pe baza gândirii sale de dreptate. Astfel se supără pe fratele şi îi reproşează tatălui: „Ai tăiat viţelul îngrăşat acum când s-a întors acest fiu al tău” (cf. v. 30). Acest fiu al tău: nu-l numeşte fratele meu, ci fiul tău. Se simte fiu unic. Şi noi greşim când ne credem drepţi, când credem că alţii sunt cei răi. Să nu ne credem buni, pentru că singuri, fără ajutorul lui Dumnezeu care este bun, nu ştim să învingem răul. Astăzi nu uitaţi, luaţi Evanghelia şi citiţi cele trei parabole ale lui Luca, la capitolul 15. Vă va face bine, va fi sănătate pentru voi.

Cum se poate învinge răul? Primind iertarea lui Dumnezeu şi iertarea fraţilor. Se întâmplă de fiecare dată când mergem să ne spovedim: acolo primim iubirea Tatălui care învinge păcatul nostru: nu mai există, Dumnezeu îl uită. Dumnezeu, atunci când iartă, pierde memoria, uită păcatele noastre, uită. Este atât de bun Dumnezeu cu noi! Nu ca noi, care după ce am spus „nu-i nimic”, la prima ocazie ne amintim cu dobândă de daunele îndurate. Nu, Dumnezeu şterge răul, ne face noi pe dinăuntru şi astfel face să renască în noi bucuria, nu tristeţea, nu întunericul în inimă, nu suspiciunea, ci bucuria.

Fraţilor şi surorilor, curaj, cu Dumnezeu niciun păcat nu are ultimul cuvânt. Sfânta Fecioară Maria, care desface nodurile vieţii, să ne elibereze de pretenţia de a ne crede drepţi şi să ne facă să simţim nevoia de a merge la Domnul, care ne aşteaptă mereu pentru a ne îmbrăţişa, pentru a ne ierta.

_______________

După Angelus

Iubiţi fraţi şi surori!

Săptămâna trecut a fost realizat schimbul îndelung aşteptat de prizonieri între Federaţia Rusă şi Ucraina. Mă bucur pentru persoanele eliberate, care au putut să-i reîmbrăţişeze pe cei dragi ai lor, şi continui să mă rog pentru un sfârşit rapid al conflictului şi pentru pacea durabilă în Ucraina de est.

Ieri la Forlì a fost proclamată fericită Benedetta Bianchi Porro, decedată în 1964 la numai 28 de ani. Toată viaţa sa a fost marcată de boală şi Domnul i-a dat harul de a o suporta, ba chiar, de a o transforma în mărturie luminoasă de credinţă şi de iubire. Şi astăzi la Limburg (Germania) este proclamat fericit părintele Riccardo Henkes, preot pallottin, ucis din ură faţă de credinţă la Dachau în 1945. Exemplul acestor doi curajoşi discipoli ai lui Cristos să susţină şi drumul nostru de sfinţenie. Aplauze pentru noii fericiţi!

Vă salut cu afect pe voi toţi, romani şi pelerini care provin din diferite ţări: familii, grupuri parohiale, asociaţii.

Salut credincioşii din Honduras şi din Bolivia; tinerii întreprinzători africani angajaţi să lucreze împreună – harambe – pentru viitorul Africii; şi pelerinajul cu automobile electrice care provine din Polonia.

Salut militarii reuniţi în amintirea slujitorului lui Dumnezeu părintele Gianfranco Chiti; Surorile Oblate ale Preasfântului Răscumpărător; credincioşii din Montecchio Emilia cu prietenii venezuelani; şi candidaţii la mir din Crotone. Salut grupul de la UNITALSI şi binecuvântez marele pelerinaj naţional la Lourdes care se va desfăşura în zilele următoare.

Urez tuturor o duminică frumoasă. Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătraşcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.