Categorii

Angelus (15.8.2020)

Iubiți frați și surori, bună ziua!

Când omul a pus piciorul pe lună, a fost spusă o frază care a devenit vestită: „Acesta este un mic pas pentru un om, un mare salt pentru omenire”. De fapt, omenirea ajunsese la un rezultat istoric. Însă astăzi, la Ridicarea Mariei în cer, celebrăm o cucerire infinit mai mare. Sfânta Fecioară Maria a pus picioarele în paradis: nu a mers acolo numai în spirit, ci şi cu trupul, cu toată ființa sa. Acest pas al micii Fecioare din Nazaret a fost marele salt înainte al omenirii. Foloseşte puţin a merge pe lună dacă nu trăim ca fraţi pe pământ. Însă faptul că una dintre noi locuieşte în cer cu trupul ne dă speranţă: înţelegem că suntem prețioși, destinați să înviem. Dumnezeu nu va lăsa să dispară în nimic trupul nostru. Cu Dumnezeu nimic nu va fi pierdut! În Maria ținta este obținută şi noi avem în faţa ochilor motivul pentru care mergem: nu pentru a cuceri lucrurile de aici de pe pământ, care dispar, ci pentru a cuceri patria de sus, care este pentru totdeauna. Şi Sfânta Fecioară Maria este steaua care ne orientează. Ea a mers mai întâi. Ea, aşa cum învaţă Conciliul, „strălucește ca semn de speranţă sigură şi de mângâiere pentru poporul lui Dumnezeu care este pe cale” (Lumen gentium, 68).

Ce anume ne sfătuiește Mama noastră? Astăzi în Evanghelie primul lucru pe care-l spune: „Sufletul meu îl preamărește pe Domnul” (Lc 1,46). Noi, obișnuiți să auzim aceste cuvinte, probabil că nu mai dăm atenţie semnificației lor. A preamări înseamnă literal „a face mare”, a mări. Maria „îl măreşte pe Domnul”: nu problemele, care nu-i lipseau în acel moment, ci pe Domnul. În schimb, de câte ori noi ne lăsăm doborâți de dificultăți şi absorbiți de frici! Sfânta Fecioară Maria nu, pentru că îl pune pe Dumnezeu ca primă măreție a vieţii. De aici izvorăște Magnificat-ul, de aici se naște bucuria: nu din lipsa problemelor, care mai devreme sau mai târziu vin, ci bucuria se naște din prezența lui Dumnezeu care ne ajută, care este aproape de noi. Pentru că Dumnezeu este mare. Şi mai ales, Dumnezeu priveşte la cei mici. Noi suntem slăbiciunea sa de iubire: Dumnezeu îi priveşte şi îi iubește pe cei mici.

De fapt, Maria se recunoaște mică şi preamărește „lucrurile mari” (v. 49) pe care Domnul le-a făcut pentru ea. Care? Înainte de toate darul neașteptat al vieţii: Maria este fecioară şi rămâne însărcinată; şi Elisabeta, care era bătrână, aşteaptă un copil. Domnul face lucruri minunate cu cei mici, cu acela care nu se crede mare ci dă spațiu mare lui Dumnezeu în viaţă. El îşi extinde milostivirea asupra celui care se încrede în El şi îi înalță pe cei umili. Maria îl laudă pe Dumnezeu pentru acest lucru.

Şi noi – putem să ne întrebăm – ne amintim să-l lăudăm pe Dumnezeu? Îi mulțumim pentru lucrurile mari pe care le face pentru noi? Pentru fiecare zi pe care ne-o dăruiește, pentru că ne iubește şi ne iartă mereu, pentru duioșia sa? De asemenea, pentru că ne-a dat-o pe Mama sa, pentru fraţii şi surorile pe care îi aduce pe drumul nostru, pentru că ne-a deschis cerul? Noi îi mulțumim lui Dumnezeu, îl lăudăm pe Dumnezeu pentru aceste lucruri? Dacă uităm binele, inima se micșorează. Însă dacă, asemenea Mariei, ne amintim de lucrurile mari pe care Domnul le face, dacă măcar o dată pe zi îl preamărim, atunci facem un mare pas înainte. O dată pe zi putem spune: „Eu îl laud pe Domnul”; „Binecuvântat să fie Domnul”: este o mică rugăciune de laudă. Asta înseamnă a-l lăuda pe Domnul. Inima, cu această mică rugăciune, se va dilata, bucuria va crește. Să-i cerem Sfintei Fecioare Maria, poarta cerului, harul să începem fiecare zi ridicând privirea spre cer, spre Dumnezeu, pentru a-i spune: „Mulţumesc!”, aşa cum spun cei mici celor mari.

_______________

După Angelus

Iubiți fraţi şi surori,

Fecioara Maria, pe care astăzi o contemplăm în gloria cerească, este „Maica speranţei”. Recent acest titlu a fost inserat în litaniile lauretane. Să invocăm mijlocirea sa pentru toate situațiile din lume cărora le este mai multă sete de speranţă: speranţă de pace, de dreptate, speranţă de o viaţă demnă. Astăzi aş vrea să mă rog îndeosebi pentru populația din regiunea nordică a Nigeriei, victimă a violențelor şi atacurilor teroriste.

Urmăresc cu atenţie deosebită situația tratativelor dificile cu privire la problema Nilului între Egipt, Etiopia şi Sudan. Invit toate părțile să continue pe calea dialogului, pentru ca „Fluviul Veșnic” să continue să fie limfă de viaţă care unește şi nu desparte, care hrănește mereu prietenie, prosperitate, fraternitate şi niciodată duşmănie, neînţelegere sau conflict. Dialogul să fie, iubiți fraţi din Egipt, din Etiopia şi din Sudan, dialogul să fie unica voastră alegere, pentru binele populațiilor voastre dragi şi al întregii lumi.

Vă salut pe voi toţi, romani şi pelerini din diferite țări: familii, grupuri parohiale, asociații. Îndeosebi, îi salut pe tinerii din Acțiunea Catolică „San Gerolamo” din Trieste.

Urez o sărbătoare frumoasă a Adormirii Maicii Domnului vouă celor prezenți aici, celor care sunt în vacanță, precum şi celor care nu au această posibilitate, în special celor bolnavi, persoanelor singure şi celor care asigură serviciile indispensabile pentru colectivitate.

Este un gest frumos astăzi a merge la un sanctuare pentru a o cinsti pe Sfânta Fecioară Maria. Romanii şi cei care se află la Roma ar putea merge la „Santa Maria Maggiore”, pentru se ruga în faţa imaginii Salus Populi Romani. Sărbătoare frumoasă vouă tuturor! Şi vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi pe mâine!

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătraşcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.