Categorii

Angelus (15.12.2019)

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

În această a treia duminică din Advent, numită duminica „bucuriei”, Cuvântul lui Dumnezeu ne invită pe de o parte la bucurie şi pe de altă parte la conştiinţa că existenţa include şi momente de îndoială, în care se crede cu greu. Bucurie şi îndoială ambele sunt experiențe care fac parte din viaţa noastră.

Invitației explicite la bucurie a profetului Isaia: „Să tresalte de bucurie pustiul şi pământul uscat; să se veselească stepa şi să înflorească precum trandafirul” (35,1), se contrapune în Evanghelie îndoiala lui Ioan Botezătorul: „Tu eşti cel care trebuie să vină, sau să aşteptăm un altul?” (Mt 11,3). De fapt, profetul vede dincolo de situaţie: el are în faţa sa oameni descurajați: mâini slăbite, genunchi care se clatină, inimi rătăcite (cf. 35,3-4). Este aceeași realitate care în orice timp pune la încercare credinţa. Însă omul lui Dumnezeu priveşte dincolo, pentru că Duhul Sfânt face ca inima sa să simtă puterea promisiunii sale, şi el vesteşte mântuirea: „Fiți tari şi nu vă temeți! Iată Dumnezeul vostru! […] El vine şi vă va mântui” (v. 4). Şi atunci totul se transformă: pustiul înflorește, mângâierea şi bucuria pun stăpânire peste cei rătăciți cu inima, șchiopul, orbul, mutul sunt vindecați (cf. v. 5-6). Este ceea ce se realizează cu Isus: „orbii văd, șchiopii umblă, leproșii sunt curățați şi surzii aud, morții învie, iar săracilor li se aduce vestea cea bună” (Mt 11,5).

Această descriere ne arată că mântuirea învăluie tot omul şi îl regenerează. Însă această nouă naștere, cu bucuria care o însoţeşte, presupune mereu să murim pentru noi înșine şi pentru păcatul care este în noi. De aici derivă chemarea la convertire, care este la baza predicii fie a Botezătorului fie a lui Isus; îndeosebi, este vorba de a converti ideea pe care o avem despre Dumnezeu. Şi timpul Adventului ne stimulează la asta tocmai cu întrebarea pe care Ioan Botezătorul o adresează lui Isus: „Tu eşti cel care trebuie să vină, sau să aşteptăm un altul?” (Mt 11,3). Să ne gândim: toată viaţa Ioan l-a așteptat pe Mesia; stilul său de viaţă, însuși trupul său este plăsmuit de această așteptare. Şi pentru aceasta Isus îl elogiază cu acele cuvinte: dintre cei născuți din femeie nimeni nu este mai mare decât el (cf. Mt 11,11). Şi totuşi, şi el a trebuit să se convertească la Isus. Ca Ioan, şi noi suntem chemaţi să recunoaștem faţa pe care Dumnezeu a ales s-o asume în Isus Cristos, umil şi milostiv.

Adventul este timp de har. Ne spune că nu este suficient a crede în Dumnezeu: este necesar în fiecare zi să purificăm credinţa noastră. Este vorba de a ne pregăti să primim nu un personaj de poveste, ci pe Dumnezeul care ne interpelează, ne implică şi în faţa căruia se impune o alegere. Pruncul care zace în iesle are faţa fraților şi surorilor noştri mai nevoiași, a săracilor care „sunt privilegiații acestui mister şi, adesea, cei care reușesc mai mult să recunoască prezența lui Dumnezeu în mijlocul nostru” (Scrisoarea apostolică Admirabile signum, 6).

Fecioara Maria să ne ajute, pentru ca, în timp ce ne apropiem de Crăciun, să nu ne lăsăm distrași de lucrurile exterioare, ci să facem spațiu în inimă Celui care a venit deja şi vrea să mai vină ca să vindece bolile noastre şi să ne dea bucuria sa.

_______________

După Angelus

Iubiţi fraţi şi surori!

Vă salut pe voi toţi, familii, grupuri parohiale şi asociații, care aţi venit din Roma, din Italia şi din atâtea părţi ale lumii. Îndeosebi salut pelerinii din Coreea, din Valencia şi grupul din Rotzo (VI).

Vă salut pe voi, dragi copii, care aţi venit cu statuetele lui Isus Prunc pentru ieslea voastră. Ridicați statuetele! Le binecuvântez din inimă. „Ieslea este ca o Evanghelie vie. […] În timp ce contemplăm scena Nașterii, suntem invitați să pornim spiritual la drum, atrași de umilinţa Celui care s-a făcut om pentru a-l întâlni pe fiecare om. Şi descoperim că El ne iubește până acolo încât se unește cu noi, pentru ca şi noi să ne putem uni cu El” (Scrisoarea apostolică Admirabile signum, 1).

Peste mai puţin de un an, de la 13 la 20 septembrie 2020, se va celebra la Budapesta al 52-a Congres Euharistic Internațional. Congresele Euharistice, de peste un secol, amintesc că în centrul vieţii Bisericii este Euharistia. Tema următorului Congres va fi „Izvoarele mele sunt în tine” (Ps 87,7). Să ne rugăm ca „evenimentul euharistic din Budapesta să poată favoriza în comunitățile creştine procese de reînnoire” (Discurs adresat Comitetului Pontifical pentru Congresele Euharistice Internaționale, 10 noiembrie 2018).

Şi urez tuturor o duminică frumoasă şi o bună novenă de Crăciun. Voi, copii, duceți pruncușorii pentru iesle şi vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere.

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătraşcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.