Categorii

Angelus (13.3.2016)

Angelus-13032016Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Evanghelia din această a cincea duminică din Postul Mare (cf. In 8,1-11) este atât de frumoasă, mie îmi place mult s-o citesc şi s-o recitesc. Prezintă episodul femeii adultere, scoţând în evidenţă tema milostivirii lui Dumnezeu, care nu vrea niciodată moartea păcătosului, ci să se convertească şi să trăiască. Scena se desfăşoară pe esplanada templului. Imaginaţi-v-o acolo, pe platoul [bazilicii „Sfântul Petru”]. Isus învaţă mulţimea şi iată că vin câţiva cărturari şi farisei care târăsc în faţa Lui o femeie surprinsă în adulter. Acea femeia se află astfel în mijloc între Isus şi mulţime (cf. v. 3), între milostivirea Fiului lui Dumnezeu şi violenţă, mânia acuzatorilor săi. În realitate, ei n-au venit la Învăţător pentru a cere părerea sa – erau oameni răi – ci pentru a-i întinde o capcană. De fapt, dacă Isus va urma severitatea legii, aprobând uciderea cu pietre a femeii, îşi va pierde faima de blândeţe şi de bunătate care fascinează atât de mult poporul; dacă în schimb va voi să fie milostiv, va trebui să meargă împotriva legii, pe care El însuşi a spus că nu vrea s-o abolească ci s-o împlinească (cf. Mt 5,17). Şi Isus este pus în această situaţie.

Această intenţie rea se ascunde sub întrebarea pe care i-o adresează lui Isus: „Tu ce zici?” (v. 5). Isus nu răspunde, tace şi face un gest misterios: „S-a aplecat şi a început să scrie cu degetul pe pământ” (v. 7). Probabil făcea desene, unii spun că scria păcatele fariseilor… oricum, scria, era ca dintr-o altă parte. În acest mod îi invit pe toţi la calm, să nu acţioneze sub valul impulsivităţii şi să caute dreptatea lui Dumnezeu. Însă aceia, răi, insistă şi aşteaptă de la El un răspuns. Părea că aveau sete de sânge. Atunci Isus ridică privirea şi spune: „Cine dintre voi este fără păcat să arunci primul cu piatra în ea” (v. 7). Acest răspuns îi termină pe acuzatori, dezarmându-i pe toţi în adevăratul sens al cuvântului: toţi au depus „armele”, adică pietrele gata să fie aruncate, fie cele vizibile împotriva femeii, fie cele ascunse împotriva lui Isus. Şi în timp ce Domnul continuă să scrie pe pământ, să facă desene, nu ştiu…, acuzatorii pleacă unul după altul, cu capul plecat, începând de la cei mai bătrâni, mai conştienţi că nu sunt fără păcat. Ce bine ne face să fim conştienţi că şi noi suntem păcătoşi! Când vorbim rău despre alţii – lucruri pe care le cunoaştem bine –, ce bine ne va face să avem curajul de a face să cadă pe pământ pietrele pe care le avem pentru a le arunca împotriva altora şi să ne gândim un pic la păcatele noastre!

Au rămas acolo numai femeia şi Isus: mizeria şi mizericordia, una în faţa celeilalte. Şi asta, de câte ori ni se întâmplă nouă când ne oprim în faţa confesionalului, cu ruşine, pentru a arăta mizeria noastră şi a cere iertarea! „Femeie, unde sunt ei?” (v. 10), îi spune Isus. Şi e suficientă această constatare şi privirea sa plină de milostivire, plină de iubire, pentru a face acea persoană să simtă – probabil pentru prima dată – că are o demnitate, că ea nu este păcatul său, ea are o demnitate de persoană; că poate să-şi schimbe viaţa, poate să iasă din sclaviile sale şi să meargă pe un drum nou.

Iubiţi fraţi şi surori, acea femeie ne reprezintă pe noi toţi, care suntem păcătoşi, adică adulteri în faţa lui Dumnezeu, trădători ai fidelităţii sale. Şi experienţa sa reprezintă voinţa lui Dumnezeu pentru fiecare dintre noi: nu condamnarea noastră, ci mântuirea noastră prin Isus. El este harul, care mântuieşte de păcat şi de moarte. El a scris pe pământ, în praful din care este făcută orice fiinţă umană (cf. Gen 2,7), sentinţa lui Dumnezeu: „Nu vreau ca tu să mori, ci ca tu să trăieşti”. Dumnezeu nu ne pironeşte de păcatul nostru, nu ne identifică cu răul pe care l-am comis. Avem un nume şi Dumnezeu nu identifică acest nume cu păcatul pe care l-am comis. Vrea să ne elibereze şi vrea ca şi noi să vrem asta împreună cu El. Vrea ca libertatea noastră să se convertească de la rău la bine, şi acest lucru este posibil – este posibil! – cu harul său.

Fecioara Maria să ne ajute să ne încredinţăm complet milostivirii lui Dumnezeu, pentru a deveni creaturi noi.

_______________

După Angelus

Iubiţi fraţi şi surori,

Vă salut pe voi toţi, care proveniţi din Roma, din Italia şi din diferite ţări, îndeosebi pelerinii din Siviglia, Freiburg (Germania), Innsbruck şi din Ontario (Canada).

Salut voluntarii de la Casa „Mater Dei” din Vittorio Veneto. Salut numeroasele grupuri parohiale, între care credincioşii din Boiano, Potenza, Calenzano, Zevio e Agropoli. Precum şi pe tinerii din atâtea părţi ale Italiei: nu pot să-i nominalizez pe toţi, dar îi amintesc pe cei din Compiobbi şi Mozzanica, pe cei din Acţiunea Catolică din dieceza de Latina-Terracina-Sezze-Priverno, pe candidaţii la mir din Scandicci şi din Milano-Lembrate.

Şi acum aş vrea să reînnoiesc gestul de a vă dărui o Evanghelie de buzunar. Este vorba despre Evanghelia lui Luca, pe care o citim în duminicile din acest an liturgic. Broşura a fost intitulată astfel: „Evanghelia Milostivirii a Sfântului Luca”; de fapt, evanghelistul prezintă cuvintele lui Isus: „Fiţi milostivi precum este milostiv Tatăl vostru” (6,36), din care este luată tema acestui An Jubiliar. Vă va fi distribuită gratuit de voluntarii de la Dispensarul pediatric „Sfânta Marta” din Vatican, cu câţiva bătrâni şi bunici din Roma. Cât de vrednici de merit sunt bunicii şi bunicele care transmit nepoţilor credinţa! Vă invit să luaţi această Evanghelie şi s-o citiţi, un text în fiecare zi; astfel milostivirea Tatălui va locui în inima voastră şi veţi putea s-o duceţi celor pe care îi întâlniţi. Şi la sfârşit, la pagina 123, sunt cele şapte fapte de milostenie trupească şi cele şapte fapte de milostenie sufletească. Ar fi frumos ca să le învăţaţi pe de rost, astfel este mai uşor să le faceţi! Vă invit să luaţi această Evanghelie, pentru ca milostivirea Tatălui să facă lucrări în voi. Şi voi, voluntarii, bunici şi bunice care distribuiţi Evanghelia, gândiţi-vă la oamenii care sunt în Piaţa „Pius al XII-lea” – se vede că n-au putut să intre – ca şi ei să primească această Evanghelie.

Urez tuturor o duminică frumoasă. Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.