Categorii

Angelus (13.11.2016)

angelus-06112016Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Textul evanghelic de astăzi (Lc 21,5-19) conţine prima parte a discursului lui Isus despre timpurile din urmă, în redactarea sfântului Luca. Isus îl rosteşte în timp ce se află în faţa templului din Ierusalim şi porneşte de la exprimările de admiraţie ale mulţimii faţă de frumuseţea sanctuarului şi a ornamentelor sale (cf. v. 5). Atunci Isus spune: „vor veni zile în care nu va rămâne piatră peste piatră care să nu fie dărâmată” (v. 6). Putem să ne imaginăm efectul acestor cuvinte asupra discipolilor lui Isus! Însă El nu vrea să ofenseze templul, ci să dea de înţeles, lor precum şi nouă astăzi, că edificiile umane, chiar şi cele mai sacre, sunt trecătoare şi nu trebuie să ne punem siguranţa noastră în ele. În viaţa noastră câte certitudini presupuse am crezut că sunt definitive şi apoi s-au dovedit efemere! Pe de altă parte, câte probleme ni se păreau fără rezolvare şi apoi au fost depăşite!

Isus ştie că există mereu cineva care speculează cu privire la nevoia umană de siguranţe. De aceea spune: „vedeţi să nu fiţi înşelaţi” (v. 8) şi avertizează cu privire la mulţii mesia falşi care se vor prezenta (v. 9). Şi astăzi există! Şi adaugă să nu ne terorizăm şi să nu ne dezorientăm din cauza războaielor, revoluţiilor şi calamităţilor, pentru că şi ele fac parte din realitatea acestei lumi (cf. v. 10-11). Istoria Bisericii este plină de exemple de persoane care au îndurat chinuri şi suferinţe teribile cu seninătate, pentru că aveau conştiinţa că sunt trainic în mâinile lui Dumnezeu. El este un Tată fidel, este un Tată şi grijuliu, care nu-i părăseşte pe fiii săi. Dumnezeu nu ne abandonează niciodată! Această certitudine trebuie s-o avem în inimă: Dumnezeu nu ne abandonează niciodată!

A rămâne tari în Domnul, în această certitudine că El nu ne abandonează, a merge în speranţă, a lucra pentru construirea unei lumi mai bune, în pofida dificultăţilor şi evenimentelor triste care marchează existenţa personală şi colectivă, este ceea ce contează cu adevărat; este ceea ce este chemată să facă comunitatea creştină pentru a merge în întâmpinarea „zilei Domnului”. Tocmai în această perspectivă vrem să situăm angajarea care provine din aceste luni în care am trăit cu credinţă Jubileul Extraordinar al Milostivirii, care astăzi se încheie în diecezele din toată lumea cu închiderea Porţilor Sfinte în bisericile catedrale. Anul Sfânt ne-a solicitat, pe de o parte, să ţinem privirea îndreptată spre împlinirea Împărăţiei lui Dumnezeu şi, pe de altă parte, să construim viitorul pe acest pământ, lucrând pentru a evangheliza prezentul, aşa încât să facem din el un timp de mântuire pentru toţi.

Isus în Evanghelie ne îndeamnă să ţinem trainic în minte şi în inimă certitudinea că Dumnezeu conduce istoria noastră şi cunoaşte scopul ultim al lucrurilor şi al evenimentelor. Sub privirea milostivă a Domnului se deapănă istoria în scurgerea sa incertă şi în împletirea sa de bine şi de rău. Însă tot ceea ce se întâmplă este păstrat în El; viaţa noastră nu se poate pierde pentru că este în mâinile sale.

S-o rugăm pe Fecioara Maria pentru ca să ne ajute, prin evenimentele fericite şi triste din această lume, să menţinem trainică speranţa veşniciei şi a Împărăţiei lui Dumnezeu. S-o rugăm pe Fecioara Maria pentru ca să ne ajute să înţelegem în profunzime acest adevăr: Dumnezeu nu-i abandonează niciodată pe fiii săi!

_______________

După Angelus

Iubiţi fraţi şi surori,

În această săptămână a fost restituit evlaviei credincioşilor cel mai vechi crucifix din lemn din Bazilica „Sfântul Petru”, care provine din secolul al XIV-lea. După o restaurare laborioasă a fost readus la strălucirea antică şi va fi pus în capela Preasfântului Sacrament, în amintirea Jubileului Milostivirii.

Se celebrează astăzi în Italia tradiţionala Zi a Mulţumirii pentru roadele pământului şi ale muncii omului. Mă asociez cu episcopii în dorinţa ca mama pământ să fie mereu cultivat în mod sustenabil. Biserica este alături cu simpatie şi recunoştinţă de lumea agricolă şi îndeamnă să nu fie uitaţi cei care, în diferite părţi ale lumii, sunt lipsiţi de bunurile esenţiale precum hrana şi apa.

Vă salut pe voi toţi, familii, parohii, asociaţii şi credincioşi, care aţi venit din Italia şi din atâtea părţi ale lumii. Îndeosebi salut şi mulţumesc asociaţiilor care în aceste zile au animat Jubileul persoanelor marginalizate. Multe mulţumiri pentru muncă şi ajutor! Salut pelerinii care provin din Rio de Janeiro, Salerno, Piacenza, Veroli şi Acri, precum şi consultanţa „Familia” din Milano şi Fraternităţile italiene din Ordinul secular Trinitar.

Urez tuturor o duminică frumoasă. Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine.

Poftă bună şi la revedere!

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.