Categorii

Angelus (12.7.2020)

Iubiți frați și surori, bună ziua!

În Evanghelia din această duminică (cf. Mt 13,1-23) Isus relatează unei mari mulțimi parabola – pe care o cunoaștem bine cu toții – semănătorului, care aruncă sămânța în patru tipuri diferite de teren. Cuvântul lui Dumnezeu, simbolizat de semințe, nu este un Cuvânt abstract, ci este însuși Cristos, Cuvântul Tatălui care s-a întrupat în sânul Mariei. De aceea, a primi Cuvântul lui Dumnezeu înseamnă a primi persoana lui Cristos, pe însuși Cristos.

Există diferite moduri de a primi Cuvântul lui Dumnezeu. Putem face asta ca un drum, unde imediat vin păsările şi mănâncă semințele. Asta ar fi distragerea, un mare pericol din timpul nostru. Chinuiți de atâtea bârfe, de atâtea ideologii, de posibilitățile continue de a ne distrage înăuntrul şi în afara casei, se poate pierde gustul tăcerii, al reculegerii, al dialogului cu Domnul, aşa încât să riscăm să pierdem credinţa, să nu primim Cuvântul lui Dumnezeu. Vedem totul, distrași de toate, de lucrurile lumești.

O altă posibilitate: putem primi Cuvântul lui Dumnezeu ca un teren pietros, cu pământ puţin. Acolo sămânța încolțește repede, însă repede se şi usucă, pentru că nu reușește să înfigă rădăcini în adâncime. Este imaginea celor care primesc Cuvântul lui Dumnezeu cu entuziasmul momentan care rămâne însă superficial, nu asimilează Cuvântul lui Dumnezeu. Şi astfel, în faţa primei dificultăți, ne gândim la o suferinţă, la o tulburare a vieţii, acea credinţă încă slabă se dizolvă, aşa cum se usucă sămânța care cade în mijlocul pietrelor.

De asemenea, putem – o a treia posibilitate despre care vorbește Isus în parabolă – primi Cuvântul lui Dumnezeu ca un teren unde cresc pălămide spinoase. Şi spinii sunt înșelăciunea bogăției, a succesului, a preocupărilor lumești… Acolo, Cuvântul crește un pic, însă este înăbuşit, nu este puternic, moare şi nu aduce rod.

În sfârşit – a patra posibilitate – putem să-l primim ca terenul bun. Aici, şi numai aici sămânța încolțește şi aduce rod. Sămânța căzută în acest teren fertil reprezintă pe cei care ascultă Cuvântul, îl primesc, îl păstrează în inimă şi îl pun în practică în viaţa de fiecare zi.

Parabola semănătorului este un pic „mama” tuturor parabolelor, pentru că vorbește despre ascultarea Cuvântului. Ne aminteşte că el este o sămânță rodnică şi eficace; şi Dumnezeu o aruncă peste tot cu generozitate, fără a se îngriji de risipă. Aşa este inima lui Dumnezeu! Fiecare dintre noi este un teren pe care cade sămânța Cuvântului, fără nicio excepție. Cuvântul este dat fiecăruia dintre noi. Putem să ne întrebăm: eu, ce tip de teren sunt? Mă asemăn cu drumul, cu terenul pietros, cu pălămida? Dacă vrem, cu harul lui Dumnezeu putem deveni teren bun, desţelenit şi cultivat cu grijă, pentru a face să rodească sămânța Cuvântului. Ea este deja prezentă în inima noastră, însă a o face să dea rod depinde de noi, depinde de primirea pe care o rezervăm acestei semințe. Adesea suntem distrași de prea multe interese, de prea multe referințe, şi este greu de deosebit, printre multele glasuri şi multele cuvinte, pe cel al Domnului, singurul care ne face liberi. Pentru aceasta este important să ne obișnuim să ascultăm Cuvântul lui Dumnezeu, să-l citim. Şi revin, încă o dată, asupra acestui sfat: purtați mereu cu voi o Evanghelie mică, o ediție de buzunar a Evangheliei, în buzunar, în geantă… Şi astfel, citiți în fiecare zi o mic text, pentru ca să vă obișnuiți să citiți Cuvântul lui Dumnezeu şi să înțelegeți bine care este sămânța pe care Dumnezeu ți-o oferă şi să vă gândiți cu ce teren îl primesc eu.

Fecioara Maria, model perfect al terenului bun şi fertil, să ne ajute, cu rugăciunea sa, să devenim teren disponibil fără spini şi fără pietre, pentru ca să putem aduce roade bune pentru noi şi pentru fraţii noştri.

_______________

După Angelus

Iubiți fraţi şi surori,

În această a doua duminică din iulie este Ziua Internațională a Mării. Adresez un salut afectuos tuturor celor care lucrează pe mare, în special celor care sunt departe de cei dragi ai lor şi de ţara lor. Îi salut pe cei care au venit astăzi dimineață în portul din Civitavecchia-Tarquinia pentru celebrarea euharistică.

Şi marea mă duce un pic departe cu gândul: la Istanbul. Mă gândesc la „Sfânta Sofia”, şi sunt foarte îndurerat.

Vă salut pe voi toţi, credincioşi din Roma şi pelerini din diferite țări, îndeosebi familiile din Mișcarea Focolarinilor. Salut cu recunoștință pe reprezentanții Pastoraţiei Sănătății din Dieceza de Roma, gândindu-mă la atâția preoţi, călugăriţe, călugări şi laici care au fost alături sau sunt alături de bolnavi în această perioadă de pandemie. Mulţumesc! Mulţumesc pentru ceea ce aţi făcut şi ceea ce faceţi. Mulţumesc!

Şi urez tuturor o duminică frumoasă. Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere.

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătraşcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.