Categorii

Angelus (10.11.2019)

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Pagina evanghelică de astăzi (cf. Lc 20,27-38) ne oferă o minunată învățătură a lui Isus despre învierea morților. Isus este interpelat de câţiva saducei, care nu credeau în înviere şi de aceea îl provoacă prin această întrebare vicleană: a cui va fi soție, la înviere, o femeie care a avut şapte soți succesivi, toţi fraţi între ei, care unul după altul au murit? Isus nu cade în capcană şi răspunde că cei înviați în lumea de dincolo „nu se vor însura şi nici nu se vor mărita, pentru că nu mai pot de acum să moară; sunt asemenea îngerilor şi sunt fii ai lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii” (v. 35-36). Aşa răspunde Isus.

Cu acest răspuns, Isus îi invită pe interlocutorii săi – şi pe noi – înainte de toate să ne gândim că această dimensiune pământească în care trăim acum nu este unica dimensiune, ci există alta, care nu mai este supusă morții, în care se va manifesta pe deplin că suntem fii ai lui Dumnezeu. Dă mare mângâiere şi speranţă să ascultăm acest cuvânt simplu şi clar al lui Isus despre viaţa de dincolo de moarte; avem atâta nevoie de asta în special în timpul nostru, aşa de bogat în cunoștințe despre univers dar atât de sărac în înţelepciune despre viaţa veșnică.

Această certitudine clară a lui Isus cu privire la înviere se bazează în întregime pe fidelitatea lui Dumnezeu, care este Dumnezeul vieţii. De fapt, în spatele întrebării saduceilor se ascunde una mai profundă: nu numai a cui soție va fi femeia văduvă a şapte soți, ci a cui va fi viaţa sa. Este vorba despre o îndoială care îl atinge pe omul din toate timpurile, precum şi pe noi: după acest pelerinaj pământesc, ca va fi cu viaţa noastră? Va aparține nimicului, morții?

Isus răspunde că viaţa îi aparține lui Dumnezeu, care ne iubește şi se preocupă mult de noi, până acolo încât leagă numele său de al nostru: este „Dumnezeul lui Abraham, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacob. Dumnezeu nu este al celor morți, ci al celor vii, întrucât toţi trăiesc pentru el” (v. 37-38). Viaţa subzistă acolo unde există legătură, comuniune, fraternitate; şi este o viaţă mai puternică decât moartea atunci când este construită pe relaţii adevărate şi legături de fidelitate. Dimpotrivă, nu există viaţă acolo unde este pretenția de a aparține numai lor înșiși şi de a trăi ca insule: în aceste atitudini prevalează moartea. Este egoismul. Dacă eu trăiesc pentru mine însumi, semăn moarte în inima mea.

Fecioara Maria să ne ajute să trăim în fiecare zi în perspectiva a ceea ce afirmăm în partea finală a Crezului: „Aștept învierea morților şi viaţa veacului ce va veni”. A aștepta lumea de dincolo.

_______________

După Angelus

Iubiţi fraţi şi surori!

Ieri la Granada, în Spania, a fost proclamată fericită Maria Emilia Riquelme y Zayas, fondatoare a Surorilor Misionare ale Preasfântului Sacrament şi ale Mariei Neprihănite. Şi astăzi, la Braga, în Portugalia, se celebrează Liturghia de mulțumire pentru canonizarea echipolentă a sfântului Bartolomeo Fernandes al Martirilor. Noua fericită a fost exemplară în fervoarea adorației euharistice şi generoasă în slujirea celor mai nevoiași; în timp ce noul sfânt a fost un mare evanghelizator şi păstor al credincioșilor săi. Aplauze pentru amândoi fericiții!

Adresez un gând special iubitului popor din Sud Sudan, pe care eu va trebui să-l vizitez anul acesta [viitor]. Cu amintirea încă vie a reculegerii spirituale pentru autoritățile țării, desfășurată în Vatican în aprilie, doresc să reînnoiesc invitaţia mea tuturor actorilor procesului politic național să caute ceea ce unește şi să depășească ceea ce desparte, în spirit de fraternitate adevărată. Poporul sud-sudanez a suferit prea mult în ultimii ani şi aşteaptă cu mare speranţă un viitor mai bun, mai ales sfârşitul definitiv al conflictelor şi o pace durabilă. De aceea îi îndemn pe responsabili să continue, fără a înceta, angajarea în favoarea unui dialog inclusiv în căutarea consensului pentru binele națiunii. În afară de asta exprim dorința ca toată comunitatea internațională să nu neglijeze să însoțească Sud Sudan în drumul de reconciliere naţională. Vă invit pe toţi să ne rugăm împreună pentru această ţară, pentru care nutresc un afect deosebit. [Bucură-te Marie]

Doresc să încredințez rugăciunilor voastre şi situația din iubita Bolivia, aproape de patria mea. Îi invit pe toţi bolivienii, îndeosebi pe actorii politici şi sociali, să aștepte cu spirit constructiv, şi fără nicio condiție prealabilă, într-un climat de pace şi seninătate, rezultatele procesului de revizuire a alegerilor, care este actualmente în desfăşurare. În pace.

Astăzi în Italia se celebrează Ziua Naţională a Mulțumirii pentru roadele pământului şi ale muncii. Mă asociez cu episcopii amintind de legătura puternică dintre pâine şi muncă, dorind politici ocupaționale curajoase care să țină cont de demnitate şi de solidaritate şi să prevină riscurile de corupţie. Să nu fie exploatați muncitorii, să fie loc de muncă pentru toţi dar adevărat loc de muncă, nu de sclavi.

Vă mulţumesc vouă tuturor care aţi venit din Roma, din Italia şi din atâtea părţi ale lumii. Salut pelerinii din Haaren (Germania), din Darwin (Australia) şi studenţii din Neuilly (Franţa); precum şi credincioşii din dieceza de Piacenza-Bobbio, cei din Bianzé şi din Burano.

Urez tuturor o duminică frumoasă. Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru  mine. Mulţumesc. Poftă bună şi la revedere!

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătraşcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.