Categorii

Angelus (1.9.2019)

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Înainte de toate, trebuie să-mi cer scuze pentru întârziere, dar a fost un accident: am rămas închis în lift timp de 25 de minute! A fost o cădere de tensiune şi s-a oprit liftul. Mulţumesc lui Dumnezeu că au venit pompierii – le mulţumesc mult! – şi după 25 de minute de muncă au reuşit să-l pornească. Aplauze pentru pompieri!

Evanghelia din această duminică (cf. Lc 14,1.7-14) ni-l arată pe Isus care participă la un ospăţ în casa unui conducător al fariseilor. Isus priveşte şi observă cum invitaţii aleargă, se grăbesc să ocupe primele locuri. Este o atitudine destul de răspândită, şi în zilele noastre, şi nu numai când suntem invitaţi la un prânz: în mod obişnuit, se caută primul loc pentru a afirma o presupusă superioritate asupra altora. În realitate, această alergare la primele locuri face rău comunităţii, fie civile fie ecleziale, pentru că ruinează fraternitatea. Toţi cunoaştem aceste persoane: căţărători, care mereu se caţără pentru a merge sus, sus… Fac rău fraternităţii, strică fraternitatea. În faţa acestei scene, Isus relatează două parabole scurte.

Prima parabolă este adresată celui care este invitat la un ospăţ şi îl îndeamnă să nu se pună pe primul loc, „pentru că – spune el – ar putea fi chemat cineva mai de seamă decât tine şi, venind cel care te-a chemat şi pe tine şi pe el, îţi va spune: «Dă locul acestuia!»”. O ruşine! „Atunci vei sta cu ruşine pe ultimul loc” (cf. v. 8-9). În schimb Isus învaţă să avem atitudinea opusă: „Când eşti chemat, mergi şi aşează-te pe ultimul loc, pentru ca atunci când va veni cel care te-a chemat să-ţi spună: «Prietene, urcă mai sus!»” (v. 10). Aşadar, nu trebuie să căutăm din iniţiativa noastră atenţia şi consideraţia altuia, ci mai degrabă să lăsăm ca alţii să ni le dea. Isus ne arată mereu calea umilinţei – trebuie să învăţăm calea umilinţei! – pentru că este aceea mai autentică, ce permite să avem şi relaţii autentice. Adevărata umilinţă, nu umilinţa prefăcută, aceea care în Piemont se numeşte mugna quacia (faţă naivă), nu, aceea nu. Adevărata umilinţă.

În a doua parabolă, Isus se adresează celui care invită şi, referindu-se la modul de a-i selecţiona pe invitaţi, îi spune: „când dai o masă, invită-i pe cei săraci, infirmi, şchiopi, orbi şi vei fi fericit, pentru că ei nu au cu ce să te răsplătească” (v. 13-14). Şi aici, Isus merge complet împotriva curentului, manifestând ca întotdeauna logica lui Dumnezeu Tatăl. Şi adaugă şi cheia pentru a interpreta acest discurs al său. Şi care este cheia? O promisiune: dacă tu vei face aşa, „dar vei fi răsplătit la învierea celor drepţi” (v. 14). Asta înseamnă că acela care se comportă astfel va avea răsplata divină, mult superioară răsplăţii umane: eu îţi fac această favoare aşteptând ca tu să-mi faci o altă favoare. Nu, acest lucru nu este creştin. Generozitatea umilă este creştină. De fapt, răsplata umană de obicei falsifică relaţiile, le face „comerciale”, introducând interesul personal într-un raport care ar trebui să fie generos şi gratuit. În schimb Isus invită la generozitatea dezinteresată, pentru a ne deschide calea spre o bucurie mult mai mare, bucuria de a fi părtaşi de însăşi iubirea lui Dumnezeu care ne aşteaptă, pe noi toţi, la ospăţul ceresc.

Fecioara Maria, „umilă şi înaltă mai mult decât orice creatură” (Dante, Paradisul, XXXIII, 2), să ne ajute să ne recunoaştem aşa cum suntem, adică mici; şi să ne bucurăm în a dărui fără a aştepta răsplată.

_______________

După Angelus

Iubiţi fraţi şi surori!

Astăzi, 1 septembrie, este Ziua mondială de rugăciune pentru îngrijirea creaţiei. O rugăciune ecumenică, ce însufleţeşte conştientizarea şi angajarea pentru a ocroti casa noastră comună, pornind de la un stil de viaţă personală şi familială mai sustenabil. De astăzi până la 4 octombrie, sărbătoarea sfântului Francisc de Assisi, este un timp favorabil pentru lauda adusă lui Dumnezeu pentru toate creaturile şi pentru asumarea de responsabilităţi în faţa strigătului Pământului.

Vă salut pe voi toţi, care proveniţi din Italia şi din diferite părţi ale lumii. Îndeosebi, salut pelerinii ucraineni – Slava Jisusu Khristu! – veniţi din diferite ţări cu ocazia Sinodului Episcopilor din Biserica greco-catolică ucraineană, care va avea loc la Roma în următoarele zile. Salut surorile şi tinerele care sunt în formare din Institutul Sfântului Iosif Benedict Cottolengo. Mulţumesc! Mulţumesc pentru mărturia voastră! Mulţumesc pentru ceea ce faceţi şi pentru ceea ce ne învăţaţi; înainte, înainte! Pe cicliştii din Cunardo şi pe credincioşii din Cerro di Bottanuco; grupul din Acţiunea Catolică din Lecce şi tinerii din San Matteo della Decima, Gallo Ferrarese şi Capriate San Gervasio.

Miercurea viitoare, dacă va vrea Dumnezeu, voi pleca pentru o călătorie apostolică în Africa, pentru a vizita populaţiile din Mozambic, Madagascar şi Mauritius. Vă cer să mă însoţiţi cu rugăciunea, pentru ca această vizită pastorală să poată aduce roadele dorite.

La 5 octombrie voi ţine un consistoriu pentru numirea a zece noi cardinali. Provenienţa lor exprimă vocaţia misionară a Bisericii care continuă să vestească iubirea milostivă a lui Dumnezeu tuturor oamenilor de pe Pământ. Iată numele noilor cardinali:

Mons. Miguel Ángel Ayuso Guixot, preşedinte al Consiliului Pontifical pentru Dialogul Interreligios;

Mons. José Tolentino Calaça de Mendonça, arhivar şi bibliotecar al Sfintei Biserici Romane;

Mons. Ignatius Suharyo Hardjoatmodjo, arhiepiscop de Jakarta;

Mons. Juan de la Caridad García Rodríguez, arhiepiscop de San Cristóbal de la Habana;

Mons. Fridolin Ambongo Besungu, arhiepiscop de Kinshasa;

Mons. Jean-Claude Hollerich, arhiepiscop de Luxemburg;

Mons. Álvaro Leonel Ramazzini Imeri, episcop de Huehuetenango;

Mons. Matteo Zuppi, arhiepiscop de Bologna;

Mons. Cristóbal López Romero, arhiepiscop de Rabat;

Padre Michael Czerny, S.J., subsecretar al Secţiei Migranţi din Dicasterul pentru Slujirea Dezvoltării Umane Integrale.

Împreună cu ei, voi uni cu membrii Colegiului Cardinalilor doi arhiepiscopi şi un episcop care s-au remarcat prin slujirea lor adusă Bisericii:

Mons. Michael Louis Fitzgerald, arhiepiscop emerit de Nepte;

Mons. Sigitas Tamkevičius, arhiepiscop emerit de Kaunas;

Mons. Eugenio Dal Corso, episcop emerit de Benguela.

Să ne rugăm pentru noii cardinali pentru ca ei, confirmând adeziunea lor la Cristos, să mă ajute în slujirea mea de episcop de Roma pentru bine întregului sfânt popor credincios al lui Dumnezeu.

Şi urez tuturor o duminică frumoasă. Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătraşcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.