Categorii

Angelus (1.11.2019)

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Solemnitatea de astăzi a tuturor sfinților ne aminteşte că toţi suntem chemaţi la sfințenie. Sfinții şi sfintele din orice timp, pe care astăzi îi celebrăm pe toţi împreună, nu sunt pur şi simplu niște simboluri, niște fiinţe umane îndepărtate, imposibil de ajuns la ele. Dimpotrivă, sunt persoane care au trăit cu picioarele pe pământ; au experimentat truda zilnică a existenței cu succesele sale şi eșecurile sale, găsind în Domnul forţa de a se ridica mereu şi de a continua drumul. Din aceasta se înţelege că sfințenia este o țintă care nu se poate dobândi numai cu forţele proprii, ci este rodul harului lui Dumnezeu şi al libertății noastre puse în el. Deci sfințenia este dar şi chemare.

Ca har al lui Dumnezeu, adică dar al său, este ceva ce nu putem să cumpărăm sau să dăm la schimb, ci să primim, participând astfel la însăși viaţa divină prin Duhul Sfânt care locuieşte în noi din ziua Botezului nostru. Sămânța sfințeniei este tocmai Botezul. Este vorba de a maturiza tot mai mult conştiinţa că suntem altoiți în Cristos, ca mlădița unită cu vița, şi de aceea putem şi trebuie să trăim cu El şi în El ca fii ai lui Dumnezeu. Atunci sfințenia înseamnă a trăi în comuniune deplină cu Dumnezeu, deja acum, în timpul acestui pelerinaj pământesc.

Însă sfințenia, în afară de a fi dar, este şi chemare, este o vocație comună a noastră a tuturor creştinilor, a discipolilor lui Cristos; este calea de plinătate pe care fiecare creştin este chemat s-o parcurgă în credinţă, înaintând spre ținta finală: comuniunea definitivă cu Dumnezeu în viaţa veșnică. Sfințenia devine astfel răspuns la darul lui Dumnezeu, pentru că se manifestă ca asumare de responsabilitate. În această perspectivă, este important să asumăm o angajare zilnică de sfințire în condițiile, în îndatoririle şi în circumstanțele vieţii noastre, încercând să trăim fiecare lucru cu iubire, cu caritate.

Sfinții pe care îi celebrăm astăzi în liturgie sunt fraţi şi surori care au admis în viaţa lor că au nevoie de această lumină divină, abandonându-se ei cu încredere. Şi acum, în faţa tronului lui Dumnezeu (cf. Ap 7,15), cântă în veci gloria sa. Ei constituie „Cetatea sfântă”, la care privim cu speranţă, ca la ținta noastră definitivă, în timp ce suntem pelerini în această „cetate pământească”. Mergem spre acea „cetate sfântă”, unde ne aşteaptă acești fraţi şi surori sfinţi. Este adevărat, noi suntem obosiți de duritatea drumului, însă speranţa ne dă forţa de a merge înainte. Privind la viaţa lor, suntem stimulați să-i imităm. Între ei sunt atâția martori ai unei sfințenii „de la ușa vecină, din aceia care trăiesc aproape de noi şi sunt o reflexie a prezenței lui Dumnezeu” (Exortaţia apostolică Gaudete et exsultate, 7).

Fraţi şi surori, amintirea sfinților ne induce să ridicăm ochii spre cer: nu pentru a uita realitățile pământului, ci pentru a le înfrunta cu mai mult curaj, cu mai multă speranţă. Să ne însoțească, prin mijlocirea sa maternă, Maria, Mama noastră preasfântă, semn de mângâiere şi de speranţă sigură.

_______________

După Angelus

Iubiţi fraţi şi surori!

Vă salut cu afect pe voi toţi, pelerini din Italia şi din diferite țări; îndeosebi copiii din Acțiunea Catolică; au venit cu educatorii lor din atâtea dieceze italiene, la a 50-a aniversare a Acțiunii Catolice Copii. Unu, doi, trei… [copiii din piață intonează un cântec]. Salut tinerii din decanatul de Mauges, Franţa; şi copiii din Carugate (Milano).

Salut atleții care au luat parte la Crosul Sfinților, organizat de Fundația „Missioni Don Bosco” pentru a sublinia, şi într-o dimensiune de sărbătoare populară, valoarea religioasă a sărbătorii Tuturor Sfinților. Vă mulţumesc vouă şi celor care, în parohii şi în comunităţi, în aceste zile promovează inițiative de rugăciune pentru a-i celebra pe Toţi Sfinții şi a-i comemora pe răposați. Aceste două sărbători creştine ne amintesc de legătura care există între Biserica de pe pământ – suntem noi – şi cea din cer, între noi şi cei dragi ai noştri care au trecut în viaţa cealaltă.

Mâine după-amiază voi merge să celebrez Euharistia în Catacombele lui Priscila, unul din locurile de înmormântare a primilor creştini din Roma. În aceste zile, în care, din păcate, circulă şi mesaje de cultură negativă despre moarte şi despre morți, invit să nu se neglijeze, dacă este posibil, o vizită şi o rugăciune la cimitir. Va fi un act de credinţă.

Şi urez tuturor o sărbătoare frumoasă în compania spirituală a sfinților. Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătraşcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.