Categorii

Ambasadorul rus Avdeev: Vaticanul este statul cel mai stabil din Europa

„Lumea a devenit mai puţin previzibilă. Regiunea cea mai imprevizibilă a devenit Europa. Şi în Europa ţara cea mai stabilă mi se pare Vaticanul”. Aşa vede actualitatea geopolitică Aleksandr Avdeev, ambasador al Federației Ruse pe lângă Sfântul Scaun. Diplomat de cursă lungă, ambasadorul a ocupat din 2008 până în 2012 rolul de ministru al culturii în ţara sa. Şi acum continuă să exprime analize şi evaluări neconvenționale despre scenariile geopolitice chiar şi din Cetatea Eternă, unde se îngrijește de raporturile dintre Moscova şi Palatele de dincolo de Tibru.

Domnule ambasador Avdeev, Europa a devenit şi pentru dumneavoastră o enigmă?

Acum încă este posibil să se facă previziuni despre cum va fi situația în Africa sau în Asia în următorii zece ani, în timp ce în Europa nu ştim care va fi destinul Uniunii Europene, nici viitorul raporturilor transatlantice, sau ale celor comerciale. Totul este în furtună. Brexit, naționalisme, conflictele sociale din Franţa… Eu cred cu adevărat că una din țările cele mai stabile din Europa este statul Vatican!

Tocmai s-au celebrat primii zece ani de relaţii diplomatice depline între Sfântul Scaun şi Rusia. Care au fost momentele cele mai importante ale acestui drum?

Acești zece ani au fost timpul fericit al dezvoltării rodnice a relațiilor dintre Federația Rusă şi Sfântul Scaun. Şi această dezvoltare este bazată pe afinitate sau chiar pe împărtăşirea privirii exprimate de Rusia şi Sfântul Scaun asupra faptelor şi problemelor din lume.

Pe care factori se întemeiază convergența la care faceţi referință dumneavoastră?

Mă gândesc înainte de toate că Sfântul Scaun este interesat ca şi Rusia de stabilitatea lumii întemeiată pe cooperare. Există o preocupare împărtăşită faţă de situația din Orientul Mijlociu, mai ales din Siria. Şi suntem pe aceeași lungime de undă cu privire la necesitatea de a rezolva conflictele pe baza dreptului internațional. De exemplu, acum sunt la modă sancțiunile. Statele Unite le impun chiar şi împotriva aliaților lor. Şi cu privire la asta Sfântul Scaun a spus, cu voce responsabilă, că sancțiunile trebuie să răspundă statutului Națiunilor Unite şi trebuie să fie autorizate de Consiliul de Securitate al ONU.

Ca diplomat şi ca studios al politicii internaționale, cum aţi defini prezența şi contribuția Sfântului Scaun asupra scenariilor internaționale în actuala fază istorică?

Vreau să subliniez in primis apelurile papei şi ale Sfântului Scaun pentru a-i salva pe creştinii din Orientul Mijlociu, mai ales din Siria, unde înainte de conflict botezații reprezentau peste 18% din populaţie, iar acum au devenit 1%. Un adevărat exod biblic. Au vorbit despre asta şi papa şi patriarhul Kiril în documentul comun pe care l-au semnat în întâlnirea istorică de la Havana.

Putin este liderul global care l-a vizitat pe papa în mai multe ocazii după Merkel. Această preferință este numai o problemă de bune maniere şi de strategie geopolitică?

În conversațiile lor, papa şi Putin au atins teme substanțiale. Cred că există şi o simpatie personală. Au vorbit şi despre modul în care se pot păstra cu eficacitatea valorile creştine, care riscă să fie diluate în contextul de globalism sălbatic în care trăim, şi în climatul de pseudo-liberalism dominant, care șterge obligațiile sociale şi preamărește urmărirea fără limită a propriilor impulsuri instinctive şi a intereselor subiective. Pseudo-liberalismul este dușman şi al liberalismului autentic şi acum foloseşte şi internetul şi mass-media sociale ca instrumente de aplatizare şi de omologare. Persoanele sunt fragile, nu au stabilitatea şi consistența care se absoarbe cu timpul, în rețeaua de raporturi familiale şi sociale autentice.

Cum definiți modus operandi al papei Francisc cu privire la procesele geopolitice? Realist? Idealist? Conservator?

Papa Francisc este un lider global, prin condiția existentă. În lume există un miliard şi 300 de milioane de catolici, este comunitatea de credincioşi cea mai numeroasă de pe planetă, care are în papa punctul său de referință unitar. Papa Francisc exercită acest rol asupra scenariilor internaționale lucrând în favoarea păcii. Şi face asta sporind şi dialogul interreligios şi dialogul ecumenic cu ceilalți creştini. A dat o contribuție importantă pentru a face fraterne raporturile cu celelalte Biserici şi comunităţi creştine. Şi mi se pare foarte important raportul pe care l-a construit cu islamicii, atât cu șiiții cât şi cu sunniții. I-a ajutat pe toţi să înțeleagă că dialogul dintre tradițiile religioase poate să fie factor de stabilitate şi de pace, mai ales în acest timp, în care religiile au câștigat relevanță publică. Mai ales, i-a ajutat pe toţi să înțeleagă că numai dialogul dintre tradițiile religioase poate să învingă în manieră definitivă violenţa care încearcă să se justifice cu motivații religioase. Consider formidabil faptul că liderii islamici, în documentele semnate împreună cu papa Francisc, cum este Documentul de la Abu Dhabi, au afirmat că ei şi guvernele lor au datoria de a apăra de violență şi pe creştinii cu care conviețuiesc în țările lor.

Dumneavoastră aţi vorbit despre sintonia dintre Putin şi Francisc. Şi totuşi există lideri politici care manifestă propria antipatie faţă de papa, în timp ce iau pe Putin şi Rusia ca model şi punct de referință. Cum explicați această contradicție?

Este vorba de luări de poziție superficiale. Desigur Vaticanul se află într-o poziție mai complicat faţă de Biserica rusă, de exemplu. Vaticanul este şi un stat, deci trebuie să se miște mereu pe două planuri, cel spiritual-religios şi cel politic-diplomatic, armonizând inițiativele şi luările de poziție în două domenii diferite. Cred că Sfântul Scaun realizează această concordanță cu succes şi cu rezultate bune.

Rusia a asumat un rol cheie în Orientul Mijlociu. Mulţi analiști spun că a umplut spațiul lăsat gol de SUA şi adaugă că în Orientul Mijlociu SUA voiau să răspândească democrația, în timp ce Rusia susține regimuri opresive. Vă convinge această schemă de lectură?

Aceasta este o reprezentare deformată. Siria, că ne place sau nu ne place guvernul său actual, este o națiune membru al ONU, are un șef de stat, un guvern suveran. Rușii prezenți acum în Siria au fost invitați de guvernul sirian, în timp ce SUA, şi acum, sunt în Siria în mod ilegitim. Spun că vor să ducă democrație. Şi atunci pentru ce au intervenit numai în Siria şi nu în alte țări din acea regiune? Câte sunt națiunile din zona aceea a lumii care pot da lecții de democrație Siriei?

Cu adevărat nu au nicio bază criticile celui care acuză Rusia că face alianță cu regimuri autoritare?

Rusia susține stabilizarea democratică a Siriei. A favorizat cu sprijinul Națiunilor Unite dialogul dintre diferitele forțe politice siriene şi crearea Comisiei pentru redactarea noii Constituții. Apoi vor fi alegerile, care vor arăta cine este susținut de popor. Aceasta este calea normală pentru a merge spre democrație.

Rusia are relaţii directe şi de obicei bune cu toate națiunile din Orientul Mijlociu, adesea contrapuse între ele: Turcia, Iran, Arabia, Israel… Ce plan şi ce interese inspiră această strategie?

Este adevărat, noi avem canale deschise cu toţi actorii din Orientul Mijlociu. Şi cu privire la asta, mi se pare că Rusia urmează aceeași inspirație care călăuzește Sfântul Scaun: trebuie dialogat mereu cu toţi şi prin dialog trebuie dezvoltate relațiile, siguranța, stabilitatea. Putin a spus de atâtea ori că forţele rusești vor părăsi Siria când stabilitatea va fi asigurată şi când va exista o cerere corespunzătoare din partea autorităților siriene.

Există diviziuni între Bisericile ortodoxe, care condiționează şi drumul ecumenic cu Biserica de Roma. Ce efecte au asupra raportului dintre Rusia şi Sfântul Scaun?

Un mare păcat în creștinism este politizarea Bisericilor. Biserica paralelă creată în Ucraina a apărut la cererea fostului preşedinte Petro Poroshenko, care după aceea a pierdut alegerile. Asta nu corespunde regulilor ortodoxe. Noi suntem fericiți de poziția înțeleaptă asumată de papa Francisc, care nu s-a amestecat în controversele ecleziale, precum şi cu privire la conflictul din Donbass a exprimat dorința ca acea criză să se rezolve pașnic, prin dialog.

Cum este considerată în Rusia sensibilitatea papei şi a Sfântului Scaun cu privire la problema ecologică şi la salvgardarea creației?

Enciclica papei Francisc despre salvgardarea „casei comune” este un document fundamental în acest timp. Dacă nu se protejează in primis ambientul, dacă lumea este devastată, omenirea se stinge şi atunci nu va mai fi nimeni să pună în practică cele zece porunci şi preceptele din Evanghelie. Pentru aceasta salvgardarea creației este a o a XI-a poruncă, pre-condiție pentru orice drum de convertire spirituală.

Şi cu privire la problema fluxurilor migratoare, alt fenomen aflat constant în centrul predicii papei? Cum este considerată în Rusia această atenţie?

Noi suntem o ţară care primeşte refugiaţi şi migranţi. Am primit trei milioane de ucraineni. Înţelegem că apelurile papei Francisc sunt bazate pe privirea sa îndreptată mereu spre înseși experienţa lui Isus prunc, când Sfânta Familie a trăit fuga în Egipt. Pentru atâția, inclusiv creştinii care fug de războaie şi persecuții, Europa este ca o ţară promisă. În acele cazuri, a primi este obligație morală. Apoi sunt migranţii care din motive economice, care adesea plătesc traficanții de fiinţe umane, a căror rețea este organizată de criminali. Papa şi Sfântul Scaun, cu privire la acest fenomen al migrațiilor, urmează un criteriu de realism, invitând şi să se meargă pentru a investi economic în țările de unde provin migranţii economici.

Următoarea întâlnire între papa Francisc şi patriarhul Kiril este iminentă?

Deocamdată, pregătim momente de celebrare a celei de-a patra aniversări a întâlnirii dintre Kiril şi Francisc la Havana.

S-a vorbit despre o posibilă întâlnire între episcopul de Roma şi patriarhul de Moscova în Kazahstan, cu ocazia unei dintre întâlnirile interreligioase organizate periodic la Astana de guvernul cazac. Ar fi aceea o circumstanță propice?

Am citit despre această ipoteză în presa din Kazahstan şi în Italia. Pot adăuga doar că orice posibilă dezvoltare şi orice pas nou în relaţii este foarte prețioasă.

Unii încep să considere că nu mai este irealistă posibilitatea unei călătorii a papei în China. Papa va merge la Pechin înainte de Moscova?

Creştinii ortodocși din Rusia sunt fericiți că situația creştinilor din China se normalizează treptat şi că guvernul chinez priveşte cu favoare la acest proces. Patriarhul Kiril, în urmă cu câţiva ani, a vizitat China şi s-a întâlnit şi cu preşedintele chinez Xi Jinping. Eu însumi, cu acea ocazie, am comunicat Sfântului Scaun că acea vizită a lui Kiril era vizita unui creştin, reprezentant al tuturor creştinilor. El a făcut primul pas şi acel pas era făcut pentru a favoriza şi a deschide căi.

De Gianni Valente

(După Vatican Insider, 3 ianuarie 2020)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătraşcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.