Categorii

„Am văzut teroarea în ochii copiilor”

papa-cutremur„Am văzut teroarea în ochii copiilor. Şi am văzut forţa pe care în pofida a toate ştiu s-o transmită bătrânii…”. Papa Francisc este în mod vizibil obosit şi încercat după maratonul care l-a dus în zonele lovite de cutremur la numai o zi după încheierea obositoarei călătorii în Georgia şi Azerbaidjan. La sfârşitul zilei, emoţionat, comentează cu aceia care sunt aproape de el ceea ce a perceput pe feţele persoanelor întâlnite. A voit să vină la Amatrice, Accumoli, Arquata şi Pescara del Tronto pentru a-i îmbrăţişa pe cei vii şi a se ruga pentru cei morţi, nu pentru a binecuvânta dărâmăturile. Privind de la parapetul drumului care de sus oferă o vedere asupra caselor din Pescara del Tronto devastate ca de un bombardament, Bergoglio s-a înduioşat. Şi întorcându-se spre episcopul Giovanni D’Ercole, a întrebat şoptind cu un fir de voce: „Câţi morţi?”. După ce a primit răspunsul a rămas în tăcere ca să se roage.

A ales să nu vină din cer, ca un vip, cu elicopterul care i-ar fi permis o călătorie mult mai scurtă şi mai ales mai puţin obositoare. A voit să vină cu maşina, căutând până la capăt să-i ducă pe o pistă greşită pe jurnalişti cu acel răspuns dat duminică seara în zborul de întoarcere de la Baku, atunci când a spus că încă n-a ales data. Trebuia să fie, şi în fond a fost, o vizită privată. Nu a pronunţat discursuri, numai câteva cuvinte de salut. N-a venit printre sinistraţi pentru a vorbi. Ci pentru a asculta şi a îmbrăţişa. Pentru a mărturisi în tăcere, cu duioşie, apropierea sa personală. Ceea ce l-a lovit mai mult, la sfârşitul unei zile presărate de emoţii şi udat de atâtea lacrimi, au fost ochii copiilor şi cei ai bătrânilor. „Am văzut teroarea, frica pe feţele celor mai mici”, le destăinuieşte colaboratorilor mai apropiaţi, gândindu-se la atâţia copii care au rămas îngropaţi sub dărâmături. „Am perceput forţa pe care ştiu s-o transmită bătrânii”.

În pofida a ceea ce s-a întâmplat, în pofida propriilor dragi şi prieteni care nu mai sunt, casele năruite, pierderea a toate. Întâlnirea care l-a lovit cel mai mult pe Francisc a fost tocmai aceea cu bătrânii, la reşedinţa „San Raffaele a Borbona”, care primeşte bolnavi cronici şi non-autosuficienţi. Între ei mulţi sinistraţi din cauza cutremurului. Cu feţele aparent aşa de fragile, şi totuşi în măsură să transmită forţă şi speranţă Pontifului de aceeaşi vârstă cu ei venit să le spună că nu sunt singuri.

De Andrea Tornielli

(După Vatican Insider, 5 octombrie 2016)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

 

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.