Categorii

Alep, vicarul siro-ortodox: beau potirul amar al crucii

raban-boutros-kassisA privi moartea în faţă este o experienţă care poate oferi o tresăltare de credinţă şi celui care nu crede în Dumnezeu. Cu atât mai mult Raban Boutros Kassis, vicar patriarhal siro-ortodox de Alep, astăzi spune că trăieşte o experienţă de profundă apropiere de Cristos. A scăpat prin minune dintr-un atentat, ajungând sub tirul unui trăgător care în urmă cu două zile, în timp ce era în maşină, pe drumul de întoarcere între Homs şi Alep, l-a nimerit de două ori în spate. Şoferul său a reuşit să-l ducă la spitalul catolic „Sfântul Alois” la Alep, una dintre puţinele structuri încă funcţionale, chiar dacă este încărcat de răniţi, mutilaţi, bolnavi. O intervenţie chirurgicală de urgenţă i-a salvat viaţa şi astăzi medicii îl declară în afara oricărui pericol. Fiind găsit la telefon de Vatican Insider, Raban Boutros Kassis povesteşte cum l-a schimbat experienţa aceasta.

Cum vă simţiţi şi ce simţiţi astăzi, după ce v-aţi riscat viaţa?

„În inima mea se agită sentimente contrastante. Înainte de toate îi mulţumesc lui Dumnezeu care m-a ocrotit şi m-a mai păstrat în viaţă. Sunt un salvat prin minune. Şi îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru că, în această condiţie şi în această experienţă, pot să împărtăşesc crucea atâtor persoane care astăzi suferă în Siria, în special la Alep. În fiecare zi oamenii sunt răniţi, există mutilaţi, bolnavi, în fiecare zi se moare. Astăzi pot să mă declar fericit că gust potirul amar al crucii, în comuniune cu Cristos şi cu atâţia nevinovaţi care suferă. Dar în inimă am certitudinea că moartea nu este ultimul cuvânt: ultimul cuvânt este Învierea”.

Puteţi să povestiţi ce s-a întâmplat?

„Eram în maşină cu şoferul meu, ne întorceam la Alep, parcurgând autostrada din sudul oraşului. Dintr-o dată am văzut persoane care au tras în noi. Două gloanţe trase de aceşti trăgători m-au lovit în spate. Dumnezeu a voit să nu fie atinse organe vitale. Şoferul meu m-a dus imediat la spitalul catolic «Sfântul Alois» unde medicii, cărora le mulţumesc din inimă, m-au supus unei intervenţii chirurgicale imediate. Acea stradă este într-o zonă controlată de trupele guvernamentale siriene, dar este închisă seara pentru că noaptea grupuri de terorişti din Daesh şi din Jubat Al-nusra în timpul nopţii o infestează cu mine. Şi devine un loc al morţii”.

Cum se trăieşte astăzi la Alep?

„Oraşul este despicat în două şi conflictul continuă, în timp ce civilii sunt cei care suferă. La Alep vest sunt două milioane de persoane. Agresiunile şi atacurile se succed, în special în cartierele noastre, în fiecare zi. Episcopia noastră, la Alep Vest, este foarte aproape de front cu partea de est a Alepului. În timpul bombardamentelor cu lovituri de tun am fost loviţi de mai multe ori şi suntem sub rafalele trăgătorilor. Există şi tentative de sechestrări care seamănă teroare. Pentru aceasta mulţi cetăţeni, şi printre ei creştinii, au părăsit Alepul, în special cei care au copii, pentru că nu vor să-i vadă răniţi, mutilaţi sau ucişi”.

Ce vreţi să spuneţi comunităţii internaţionale?

„Nu pot face altceva decât să reînnoiesc apelul pentru a salva acest oraş martir. Şi să cer ajutoare umanitare. Alep este asediat şi de peste trei ani oamenii rămaşi suferă datorită lipsei de apă, hrană, electricitate, gaz. Guvernul sirian face ceea ce poate pentru a încerca să garanteze minimul de asistenţă sanitară şi educativă. Noi rămânem în oraş ca păstorii care vor să rămână aproape de turmă, pentru a hrăni şi a întări pe cel care suferă. Cererea noastră este ca toţi foreign fighters şi teroriştii care astăzi alimentează războiul să se întoarcă în ţările lor de origine. Şi ca interferenţele externe în acest război să se termine”.

Cum este situaţia comunităţii creştine?

„Creştinii împărtăşesc soarta suferindă a tuturor celorlalţi cetăţeni. Cei botezaţi care n-au părăsit Alepul sunt circa 35 de mii. Şi au făcut această alegere suportând cu curaj imense suferinţe şi neajunsuri. Demonstrează o alipire şi o iubire profundă faţă de acest loc, faţă de acest oraş sfânt şi martir, şi au acea forţă pe care numai harului lui Dumnezeu poate s-o dăruiască. Pe de altă parte nu putem să-l criticăm pe cel care a fugit pentru a-şi salva propria familie. În această săptămână la Alep am înregistrat, numai printre creştini, 20 de morţi şi 40 de răniţi. Înainte de război creştinii din toate confesiunile diferite la Alep erau, în total, circa 250 de mii. Aşadar, circa 80% dintre credincioşi au fugit: este o adevărată hemoragie”.

Aveţi un gând special, trăind această suferinţă a dumneavoastră?

„Aş vrea să amintesc astăzi şi să-i încredinţez din nou lui Dumnezeu pe cei doi episcopi răpiţi de trei ani şi jumătate, Paul Yagizi, mitropolit de Alep pentru greco-ortodocşii de Antiohia, şi Gregorios Ibrahim, episcop de Alep pentru siro-ortodocşi. Cu ei îi amintim şi pe cei doi preoţi Michel Kayyal, din Biserica catolică armeană din Alep, şi Maher Mahfouz, preot greco-ortodox. Încă nu ştim nimic despre soarta lor. Sperăm că încă sunt vii şi ne rugăm pentru ca să fie eliberaţi curând”.

De Paolo Affatato

(După Vatican Insider, 8 noiembrie 2016)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.