Categorii

Albania: „Rozariul m-a salvat”. Istorii de martiriu, istorii de credinţă

Stojan este un sat la marginea diecezei mele, în partea de sud a ei. Am mers acolo, în urmă cu câteva săptămâni, pentru sărbătoarea hramului, sfântul Ioan de Capestrano (23 octombrie). Am şi miruit şapte tineri şi în biserică erau în total douăzeci de persoane.

Este o biserică foarte mică, reconstruită pe ruinele vechii biserici care a fost distrusă în timpul comunismului. Misionarul fidei donum din Brescia, părintele Gianfranco, m-a condus să vizitez şi vechea casă parohială care odinioară a fost un convent de fraţi minori.

După liturghie, am vizitat două familii sărace, dar primitoare şi generoase. La sărbătoarea hramului toate casele din sat sunt deschise pentru a primi oaspeţi la prânz şi la cină. Am gustat un pic de ţuică aşa cum este tradiţia şi apoi în cele din urmă am mers în casa lui Gjon care mă aştepta, pentru că ştia că va veni episcopul.

Gjon are 97 de ani. Îi place să vorbească în italiană şi se face bine înţeles. Şi cu mine vrea să vorbească în italiană, dar eu îi repet că sunt un episcop albanez… El zâmbeşte, spunându-mi că ştie asta, dar preferă tot italiana! A învăţat limba în 1939 când lucra ca salahor pentru o firmă minieră italiană la Rubik, tot în dieceza de Rrëshen. Ţine rozariul în mână şi începe să-mi povestească: „Am luptat 74 de ani împotriva «celui care-l ţine departe pe Dumnezeu»”, şi vorbeşte despre diavol al cărui nume nu vrea să-l menţioneze. Pentru el diavolul are faţa regimului totalitar al comunismului.

„Am fost arestat de trei ori şi destinat împuşcării, dar încă sunt viu şi m-a ţinut în viaţă rugăciunea. Eu eram un tip sanguin – povesteşte Gjon –, ţineam mereu pistolul cu mine. Aş fi vrut să-l şi folosesc uneori, însă rugăciunea m-a reţinut fără să omor pe cineva. A omorî este un păcat. «Cel care-l ţine departe pe Dumnezeu» m-a ispitit de multe ori să mă răzbun împotriva celor care mă persecutau, dar n-am făcut-o”. Continuă: „Rozariul – şi mi-l arată ţinându-l în mână –, iată ce m-a salvat”.

Şi apoi glumeşte cu privire la istoria sa, face şi autoironie. Aminteşte când un secretar al partidului comunist voia să-l facă să-l înjure pe sfântul Anton şi el s-a prefăcut că este dement declarându-se incapabil să insulte o broască ţestoasă. Şi în acea ocazie, spune el, „sângele mi se urcase la cap şi voiam să-l omor, dar ceva din afara mea m-a reţinut. Erau timpuri grele. Viaţa era legată de un fir. Mi-au făcut de toate, dar nu au învins. Credinţa a învins. Era credinţa tatălui meu şi a mamei mele… Când eram copii ne rugam rozariul de trei ori pe zi”.

Gjon nu vrea să se oprească, are atâtea de povestit, o întreagă viaţă care peste trei ani va ajunge la cota 100. Eu îi spun: ai făcut bine că ai rezistat. Iată, degetele tale folosesc pentru coroniţa rozariului şi nu pentru a apăsa pe trăgaciul pistolului. Zâmbeşte şi este de acord.

Apoi îi spun: „L-am adus pe Isus la tine dat fiind că tu n-ai venit la biserică”. Începem să ne rugăm toţi împreună. Este lângă el soţia, a doua soţie, pentru că prima a murit lăsându-i copiii mici de crescut. Acum amândoi sunt bătrâni şi se roagă împreună rozariul în fiecare seară. El spune că uneori se scoală şi noaptea şi când nu reuşeşte să doarmă se roagă rozariul.

Recităm Tatăl nostru şi apoi îi arăt ostia spunând: „Iată mielul lui Dumnezeu…”. Gjon este absorbit şi primeşte împărtăşania reculegându-se în tăcere. Rămânem câteva clipe toţi în tăcere şi ne rugăm. Apoi îi împart binecuvântarea şi îi cerem permisiunea să ne luăm rămas bun de la el. Ar vrea să ne însoţească afară, dar nu-i permitem. Este bătrân şi se ridică cu greutate. Îi promit că îl voi vizita din nou şi îi spun: „Mulţumesc pentru mărturia ta frumoasă”.

De Mons. Gjergj Meta

Episcop de Rrëshen

(După agenţia SIR, 21 noiembrie 2018)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.