Categorii

Acele întrebări ale lui Fidel despre univers şi credinţă

fidel-castro-credinta„Există mult mai multe calităţi în principiile religioase decât în cele pur politice, chiar dacă acestea din urmă se referă la idealuri materiale şi fizice ale vieţii. Multe dintre operele artistice mai inspirate s-au născut din mâinile persoanelor religioase, un fenomen cu caracter universal”. Şi cine ar fi spus vreodată că a vorbi în acest mod a fost líder maximo al „revolución” cubaneză, Fidel Castro? Omul simbol al socialismului real în America Latină, care a părăsit credinţa creştină pentru a îmbrăţişa ateismul marxist a revenit într-un fel. Dar cu o adevărată convertire, relatează la Vatican Insider dominicanul Frei Betto, teolog brazilian foarte apropiat de Castro, cu care preşedintele cubanez a scris o care dedicată raportului său cu religia.

„L-am întâlnit pe Fidel ultima dată în august, cu ocazia celor nouăzeci de ani ai săi – ne povesteşte el – şi manifesta curiozitate şi interes pentru religie, chiar dacă nu era în desfăşurare, din cât am putut constata, o convertire. Pot să exclud că în ultima fază a vieţii sale el ar fi voit să fie asistat de un preot”. Fiind precizate acestea, pentru a evita echivocurile, Frei Betto explică faptul că atenţia regăsită a lui Fidel faţă de religie are o origine îndepărtată. „A studiat la iezuiţi şi la fraţii La Salle – adaugă el – cum a voit să amintească în ultimul său articol, care rămâne aproape ca un testament. Când era copil frecventa liturghia dar apoi a abandonat creştinismul pentru că Biserica din acel timp sprijinea dictaturile lui Salazar în Portugalia şi a lui Franco în Spania”.

După ce a devenit ateu şi a inserat ateismul în statutul Partidului Comunist Cubanez „Fidel s-a transformat puţin câte puţin într-un agnostic – spune Frei Betto – astfel că ateismul a căzut din statut şi Partidul acum este laic. Castro în ultimii ani era foarte interesat de cosmologie şi de astrofizică. Într-o zi i-am prezentat gluma pe care o văzusem în filmul despre astrofizicianul britanic Stephen Hawking. Viitorul om de ştiinţă, la universitate, întâlneşte o tânără care avea să devină după aceea soţia sa şi ei care îl întreabă ce este cosmologia i-a răspuns: «o religie pentru atei inteligenţi». L-am întrebat pe Fidel dacă aşa era şi pentru el. Mi-a zâmbit, fără să spună nimic”.

Cu siguranţă uimesc cuvintele încredinţate articolului publicat în cotidianul cubanez Granma la 9 octombrie 2016, care conţin acel elogiu al „principiilor religioase”. Este ultimul articol scris de Castro înainte de moarte, chiar dacă în text, chiar după ce a citat religia şi în mod specific creştinismul, autorul promitea să comunice „într-un alt moment câteva idei ulterioare” despre această temă.

Fidel vorbea cu uimire şi încântare despre posibilitatea de a privi lumina stelelor care a folosit douăsprezece miliarde de ani, călătorind la o viteză de 300 de mii de kilometri pe secundă, înainte de a ajunge la noi. „Cum este posibil acest lucru?”, se întreba el, punând în relaţie această privire spre spaţiu şi misterul universului infinit cu religia. „Mai încolo de aceste limite – concludea Castro – ceea ce se cunoaşte are gustul tradiţiilor pe care diferite grupuri umane le-au creat. Despre Cristos cunosc suficient prin ceea ce am citit şi ceea ce m-au învăţat în şcolile conduse de iezuiţi sau de fraţii La Salle, şi am ascultat multe istorii despre Adam şi Eva, Cain şi Abel, Noe şi potopul universal şi mana care cade din cer când din cauza secetei sau a altor cauze era lipsă de mâncare”.

De Andrea Tornielli

(După Vatican Insider, 2 decembrie 2016)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.