Categorii

A repune în centru relația cu persoana concretă şi reală

Scrisoarea circulară a Congregației pentru Educaţia Catolică adresată școlilor, universităților şi instituțiilor educative

Congregația pentru Educaţia Catolică, având competență pentru educație în general, școli, universități catolice şi ecleziastice precum şi pentru însoțirea tuturor celor care sunt angajați în procesele de formare a tinerelor generații, a împărtășit cu toate instituţiile dificultățile enorme trăite în acest an, în care s-a produs suspendarea şi închiderea activităților didactice şi academice.

În timp ce în unele părţi ale lumii reîncep activitățile în școli şi în universități, iar în altele se merge spre încheierea lor, dicasterul Sfântului Scaun, cu această scrisoare circulară, exprimă apropiere şi încurajare familiilor, profesorilor şi directorilor, personalului administrativ şi, mai ales, studenților.

Educaţia este o ocazie extraordinară de relansare a vieţii sociale şi culturale a tuturor societăților, şi este cea mai bună investiție pentru a construi viitorul, formând tinerele generații.

Răspândirea lui covid-19 a schimbat profund existenţa noastră şi modul de a trăi: „Am ajuns înfricoșați şi dezorientați. Ca discipolii din Evanghelie am fost cuprinși pe nepregătite de o furtună neașteptată şi furioasă”[1]. La dificultățile sanitare s-au adăugat cele economice şi sociale. Sistemele educative din toată lumea au suferit pandemia la nivel fie școlar fie academic. Pretutindeni s-a încercat să se asigure un răspuns rapid prin platforme digitale pentru didactica la distanță, a căror eficacitate a fost condiţionată însă de o inegalitate marcată a oportunităţilor educative şi tehnologice. Conform unor date recente furnizate de agențiile internaționale, circa zece milioane de copii nu vor putea avea acces la instruire în următorii ani, mărind prăpastia educativă existentă deja.

La asta se adaugă situația dramatică a școlilor în universităților catolice care, fără sprijin economic al statului, riscă închiderea sau o redimensionare radicală. Şi totuşi, instituţiile educative catolice (școli şi universități) au știut, şi în acest caz, să devină frontieră înaintată a preocupării educative punându-se în slujba comunităţii ecleziale şi civile, asigurând o slujire formativă şi culturală cu caracter public, în folosul întregii comunităţi.

Educație şi relație

În acest context, din păcate încă necontrolat în diferite părţi ale lumii, au reieșit câteva provocări. Înainte de toate, didactica la distanță – deşi necesară în acest moment de criticitate – a arătat cum ambientul educativ format din persoane care se întâlnesc, interacționând direct şi „în prezență”, nu constituie pur şi simplu un context accesoriu la activitatea educativă, ci însăși substanța acelui raport de schimb şi de dialog (între profesori şi elevi), indispensabil pentru formarea persoanei şi pentru înțelegerea critică a realității. În clase, în aule şi în laboratoare se crește împreună şi se construiește o identitate de relație. În toate vârstele vieţii, dar cu atât mai mult în copilărie, în adolescență şi în prima vârstă adultă procesul de creștere psiho-pedagogică nu se poate realiza fără întâlnirea cu alţii şi prezența celuilalt face să se nască condițiile necesare pentru înflorirea creativității şi a incluziunii. În domeniul cercetării științifice, al investigației academice şi, în general, al activităţii didactice, relațiile interpersonale constituie „locul” în care transdisciplinaritatea şi interdisciplinaritatea se evidenţiază drept criterii culturale fundamentale pentru a zăgăzui riscurile de fragmentare şi dezintegrare a științelor, precum şi pentru deschiderea acestor științe la lumina Revelației.

Formarea educatorilor

Pentru ca să se întâmple asta, trebuie repus mereu în centrul acțiunii educative relația cu persoana concretă şi între persoanele reale care constituie comunitatea educativă; relație care nu poate găsi casă suficientă în interacţiunea mediată de un ecran sau în conexiunile impersonale ale rețelei digitale. Persoana concretă şi reală este însuși sufletul proceselor educative formale şi informale, precum şi izvor inepuizabil de viaţă pentru natura sa esenţial relațională şi comunitară, care implică mereu dubla dimensiune verticală (deschisă la comuniunea cu Dumnezeu) şi orizontală (comuniunea între oameni). Educaţia catolică – inspirându-se din viziunea creştină despre realitate în toate exprimările sale – tinde la formarea integrală a persoanei chemate să trăiască în manieră responsabilă o vocație specifică în solidaritate cu ceilalți oameni.

Într-o lume în care „totul este intim relaționat”[2], ne simţim uniţi în găsirea – conform antropologiei creştine – de parcursuri formative noi care ne permit să creștem împreună utilizând instrumentele relaționale pe care ni le oferă tehnologia de astăzi, însă mai ales deschizându-ne la ascultarea sinceră de neînlocuit a glasului celuilalt, dăruind timp pentru o reflecţie şi proiectare comună, preţuind relatările personale şi proiectele împărtășite, învăţăturile istoriei şi ale înţelepciunii generațiilor trecute. Într-un asemenea proces de formare în relație şi în cultura întâlnirii găsește spațiu şi valorizare şi „casa comună” cu toate creaturile, deoarece persoanele, tocmai pentru că se formează la o logică a comuniunii şi a solidarității, deja lucrează „pentru a recupera armonia senină cu creația”[3] şi pentru a configura lumea ca „spațiu al unei fraternități adevărate” (cf. Gaudium et spes, 37).

Slujirea cu scop

Situația actuală a făcut să se evidențieze cu putere exigența unui pact educativ tot mai comunitar şi împărtășit, care – scoțând putere din Evanghelie şi din învăţăturile Bisericii – colaborează în sinergie generoasă şi deschisă la răspândirea unei autentice culturi a întâlnirii. Pentru aceasta, școlile şi universitățile catolice sunt chemate să formeze persoane disponibile să se pună în slujba comunităţii. De fapt, în slujire putem experimenta că este mai mult bucurie în a da decât în a primi (cf. Fap 20,35) şi că timpul nostru nu mai este timpul indiferenței, al egoismelor şi al diviziunilor: „Toată lumea suferă şi trebuie să se regăsească unită în înfruntarea pandemiei”, din moment ce „provocarea pe care o înfruntăm ne unește pe toţi şi nu face diferență de persoane”[4]. Formarea la slujire în societate pentru promovarea bunului comun interpelează pe toţi să „unească eforturile într-o amplă alianță educativă pentru a forma persoane mature, capabile să depășească fragmentări şi contrapoziții şi să reconstruiască țesutul de relaţii pentru o omenire mai fraternă”[5]

A lucra în rețea

Claritatea pe care „pandemia a scos-o în evidență cât suntem de vulnerabili şi interconectaţi cu toții”[6] cere instituțiilor educative – catolice şi necatolice – să contribuie la realizarea unei alianțe educative care, ca într-o mișcare de echipă, să aibă obiectivul de a „regăsi pasul comun pentru a reînsufleţi angajarea pentru şi cu generațiile tinere, reînnoind pasiunea pentru o educație mai deschisă şi inclusivă, capabilă de ascultare răbdătoare, dialog constructiv şi înțelegere reciprocă”[7]. Acest lucru poate să fie favorizat de o rețea mai integrată de cooperare, care se configurează ca un punct de plecare pentru a fixa şi a împărtăși unele obiective indispensabile spre care să conveargă – în mod creativ şi concret – modele de conviețuire alternative faţă de cele ale unei societăți masificate şi individualiste[8]. Este vorba de o responsabilitate amplă şi deschisă la toţi cei care au la inimă construirea unui proiect educativ reînnoit pe perioadă lungă, pe baza instanţelor etice şi normative împărtășite. O contribuție prețioasă poate să fie dată de pastoraţia școlară şi universitară precum şi de fiecare creştin prezent în toate instituţiile educative.

Concluzie

Congregația pentru Educaţia Catolică – aşa cum s-a exprimat deja în comunicatul din 14 mai 2020 – reînnoieşte propria apropiere şi exprimă apreciere vie tuturor comunităţilor educative din instituţiile școlare şi universitare catolice care, în pofida urgenței sanitare, au garantat desfășurarea propriilor activități pentru a nu întrerupe acel lanț educativ care este la baza nu numai a dezvoltării personale, ci şi a vieţii sociale. În perspectiva viitoarei programări școlare şi academice, deşi între incertitudini şi preocupări, responsabilii societății sunt chemaţi să dea relevanță mai mare educației în toate dimensiunile formale şi informale, coordonând eforturile pentru a susține şi a asigura, în acest timp dificil, angajarea educativă a tuturor.

Este timpul de a privi înainte cu curaj şi speranţă. Instituţiile educative catolice au în Cristos – cale, adevăr şi viaţă (cf. In 14,6) – fundamentul lor şi un izvor peren de „apă vie” (cf. In 4,7-13) care revelează noul sens al existenței şi o transformă. De aceea, să ne susțină convingerea că în educație locuieşte sămânța speranţei: o speranţă de dreptate şi de pace.

Cetatea Vaticanului, 10 septembrie 2020

Cardinal Giuseppe Versaldi

Prefect

Angelo Vincenzo Zani

Arhiepiscop titular de Volturno

Secretar

Prot. nr. 553/2020

(După L’Osservatore Romano, 10 septembrie 2020)

[1] Papa Francisc, Moment extraordinar de rugăciune pe platoul Bazilicii „Sfântul Petru”, 27.03.2020.

[2] Papa Francisc, Scrisoarea enciclică Laudato si’, 24 mai 2015, 137.

[3] Papa Francisc, Scrisoarea enciclică Laudato si’, 24 mai 2015, 225.

[4] Papa Francisc, Mesaj Urbi et Orbi, 12 aprilie 2020.

[5] Papa Francisc, Mesaj pentru lansarea Pactului educativ, 12 septembrie 2019.

[6] Papa Francisc, Audiență generală, 12 august 2020.

[7] Papa Francisc, Discurs adresat participanților la Adunarea Plenară a Congregației pentru Educaţia Catolică, 20 februarie 2020.

[8] Cf. Congregația pentru Educaţia Catolică, A educa la umanismul solidar. Pentru a construi o civilizație a iubirii la 50 de ani de la «Populorum progressio», 16 aprilie 2017, VI.

Traducere de pr. dr. Mihai Pătraşcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.