Categorii

A primi darul fratelui. Relațiile Bisericii catolice cu Bisericile ortodoxe din Europa centro-orientală

„Istoric Biserica creştină constă din toţi oamenii care l-au primit pe Cristos; dar El poate fi primit în manieră exterioară şi în manieră interioară. A-l primi interior pe Cristos înseamnă a fi omul spiritual nou, înseamnă a se renaște spiritual de sus sau din duh, aşa cum este spus în colocviul cu Nicodim, adică atunci când omul recunoaște non-adevărul vieţii sale şi simte în el însuși izvorul pozitiv al unei alte vieți adevărate, independentă de trupul şi de intelectul omului. Dar Cristos poate fi primit şi numai exterior, recunoscând pur şi simplu întruparea miraculoasă a unei realităţi divine pentru mântuirea oamenilor şi acceptând legea sa conform literei ca lege exterioară obligatorie”. Aceste cuvinte ale lui Vladimir Soloviov ne ajută să percepem o distincție care ne aminteşte de atâția teologi, nu numai din tradiția latină, ci şi mai ales din orientul creştin – de la Berdiaev până la Yannaras în zilele noastre –, adică diferența dintre religie şi credinţă. Religia, în primul rând, este o construcție umană pentru a urca la Dumnezeu, pentru a-i mulţumi, pentru a-l trage de propria parte. Religia se prezintă ca o structură care reglementează raportul dintre om şi Dumnezeu: făcând ceea ce Dumnezeu cere, suntem răsplătiți, dacă nu o facem suntem pedepsiți. Destinul omului este așadar în mâinile sale, în angajarea, în respectarea, în ascultarea cu care îndeplinește prescripții şi opere religioase. În schimb credinţa este primirea unei coborâri, a ceea ce Dumnezeu a făcut deja pentru noi în Isus Cristos. Așadar, credinţa are de-a face cu conştiinţa darului.

Or, tocmai această conștiință a darului Domnului – şi a atitudinii care o însoţeşte, recunoștința – ne deschide ochii şi ne face să descoperim ca dar şi pe fraţi. Recunoștința are o capacitate extraordinară de a se înmulți, aşa cum atestă cuvântul grec pentru „mulţumesc” (eucharistō, „a da binele”); nu întâmplător, cel mai mare sacrament în care Dumnezeu ne face să trăim este numit tocmai Euharistie. Diviziunile între confesiunile creştine, rănile din trecut sunt fapte indiscutabile, care totuşi ar trebui să fie recunoscute în mod sobru şi situate în acest context de primire a darului Domnului, care dă semnificație, direcție şi speranţă eforturilor pe care le facem pentru a depăși dificultățile în raporturile noastre. Privirea de credinţă şi de primire a darului ne face de aceea să recunoaștem darul fratelui. Mi se pare că acesta ar putea să fie cadrul pentru a încadra inițiativele care au presărat relațiile dintre Sfântul Scaun şi Bisericile ortodoxe din Europa centro-orientală în anul abia trecut.

Prima, de la 11 la 13 februarie la Moscova, a fost celebrarea aniversării întâlnirii din Cuba din 12 februarie 2016 dintre papa Francisc şi patriarhul Kiril de Moscova şi al întregii Rusii. Cu această ocazie, cardinalul Koch, preşedinte al Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unității Creştinilor, şi mitropolitul Hilarion de Volokolamsk au co-prezidat o întâlnire internațională despre „Moartea şi faptul de a muri într-o societate tehnologică: între biomedicină şi spiritualitate”, la care au participat şi monseniorul Vincenzo Paglia şi episcopul Pnateleimon de Orekhovo-Zuyevo, președinți ai Academiei Pontificale pentru Viaţă, respectiv al Departamentului sinodal pentru caritatea eclezială şi serviciul social al Bisericii ortodoxe ruse. Referindu-se la circumstanța aceea, papa a subliniat responsabilitatea pastorală care determină să nu rămânem inerți în faţa provocărilor care cer un răspuns comun. Or, tocmai contextul comuniunii dă un sens totalității experienţei şi a perspectivei, deci permite cuvintelor pe care le putem spune împreună despre moarte şi despre faptul de muri să fie un indicator al autenticității vieţii, orientat spre mântuirea persoanelor şi nu pur şi simplu spre afirmarea vreunui adevăr abstract.

Vizita făcută de la 5 la 7 mai 2019 în Bulgaria şi în Macedonia de Nord de papa Francisc, însoţit de cardinalul Kurt Koch, a fost o călătorie călăuzită de sfinții Ciril şi Metodiu. Sfântul Părinte a amintit, în vizita sa la patriarhul Neofit al Bisericii ortodoxe bulgare şi la sfântul sinod, că sfinții fraţi din Tesalonic au declinat mereu împreună misiunea şi comuniunea, deoarece comunicarea a cine este Dumnezeu transpare în mod necesar din atitudinea creştinilor între ei. Tot cu această ocazie, papa a amintit trei dimensiuni ale ecumenismului îndrăgite de el: „ecumenismul sângelui”, comemorarea şi celebrarea comună a martirilor care, îndeosebi în epoca recentă, în faţa persecuției totalitare, au mărturisit credinţa lor în Cristos; „ecumenismul săracului”, unde, îngrijindu-se de cei săraci, Bisericile depășesc granițele lor confesionale şi descoperă semnificaţia iubirii în straturile sale tot mai complexe şi profunde, în relație cu raporturile interumane şi cu viaţa socială; şi „ecumenismul misiunii”, pentru că numai împreună putem să-l mărturisim pe Domnul.

Tot în această perspectivă, o semnificație deosebită asumă călătoria apostolică pe care papa Francisc a efectuat-o în România, de la 31 mai la 2 iunie 2019, însoţit tot de cardinalul Koch. Papa a menționat „fraternitatea sângelui” care leagă Biserica de Roma cu Biserica ortodoxă din România, din cauza legăturii care-i unea pe Petru şi pe Andrei, care conform tradiției a dus credinţa la poporul dacilor, fraţi de sânge, dar şi fraţi în vărsarea propriului sânge pentru Domnul. Această „fraternitate a sângelui care ne precedă şi care, ca un silențios curent dătător de viaţă, de-a lungul secolelor n-a încetat niciodată să irige şi să susțină drumul nostru”, devine o angajare de a merge împreună cu forţa amintirii, nu amintirea nedreptăților îndurate sau provocate, ci „amintirea rădăcinilor” şi „amintirea comuniunii”, care trebuie hrănită şi întărită cu noi gesturi şi noi cuvinte care vindecă amintirea noastră rea unii despre alţii.

Semnificative ale acestei atitudini de primire şi de recunoștință a darului de a fi fii au fost cuvintele pe care Sfântul Părinte le-a rostit în timpul unei meditații despre Tatăl Nostru în noua catedrală ortodoxă din București: „Tată, ajută-ne să luăm în serios viața fratelui, să ne însușim istoria sa. Ajută-ne, Tată, să nu ne judecăm fratele, din cauza acțiunilor și limitelor sale, ci să-l acceptăm, înainte de toate, ca fiu al tău. Ajută-ne să învingem ispita de a ne simți fii mai mari care, pentru că se află într-o poziție privilegiată, uită că celălalt este un dar”.

În acest efort de lărgire a amintirii comuniunii, Consiliul Pontifical pentru Promovarea Unității Creştinilor a primit pentru a patra oară consecutiv, de la 8 la 15 iunie, o delegație de doisprezece preoţi tineri din patriarhia de Moscova pentru o vizită de studiu menită să aprofundeze cunoașterea Bisericii catolice. Delegația, condusă de episcopul Feoktist de Pereslav-Uglič, a asistat la liturgia de Rusalii prezidată de Sfântul Părinte, a vizitat câteva dicastere din Curia Romană, câteva monumente îndrăgite din orașul Roma şi câteva locuri de formare. Şi aceasta este o iniţiativă care a pornit după întâlnirea din 12 februarie 2016 dintre Sfântul Părinte şi patriarhul Kiril de Moscova la Havana, pentru ca aceste vizite să favorizeze o cunoaștere reciprocă, utilă pentru a depăși prejudecățile, şi posibilitatea unui schimb cu privire la respectivele preocupări pastorale.

De la 23 august la 1 septembrie, s-a desfășurat a cincea vizită de studiu în Rusia a unor preoţi catolici tineri la invitaţia patriarhiei de Moscova. Delegația era compusă din doisprezece preoţi catolici care provin din diferite țări, studenți la universitățile pontificale romane. Vizita, care s-a desfășurat la Moscova, Novgorod şi Sankt Petersburg, a inclus numeroase întâlniri cu reprezentanţi oficiali, preoţi, călugări şi călugăriţe, seminariști şi studenți din Biserica ortodoxă rusă, participare la liturgii, vizite la departamentele sfântului sinod, la institute de instruire, la mănăstiri, la locurile sfinte ortodoxe şi la monumente ale patrimoniului cultural rus.

La 28 august, delegația a asistat la liturgia patriarhală la catedrala „Adormirea Maicii Domnului” din Kremlin şi apoi l-a întâlnit pe patriarhul Kiril de Moscova. Apoi s-au succedat întâlnirile cu mitropolitul Hilarion, preşedinte al Departamentului relațiilor ecleziastice externe, episcopul Dionisie, prim vicar al patriarhului la Moscova, mitropolitul Lev de Novgorod şi episcopul Siluan, rector al Academiei teologice din Sankt Petersburg.

Un alt eveniment important a fost întâlnirea episcopilor orientali catolici din Europa despre tema „Misiunea ecumenică a Bisericilor orientale catolice în Europa astăzi”, care s-a desfășurat de la 12 la 14 septembrie la Roma, la Colegiul Pontifical Ucrainean „Sfântul Iosafat”. Programul întâlnirii a fost pregătit de Consiliul Conferințelor Episcopale din Europa (CCEE) şi de Biserica greco-catolică ucraineană, în colaborare cu Consiliul Pontifical pentru Promovarea Unității Creştinilor. În afară de episcopii orientali catolici, au luat parte la întâlnire cardinalii Pietro Parolin, secretar de stat, Angelo Bagnasco, preşedinte al CCEE, Leonardo Sandri, prefect al Congregației pentru Bisericile Orientale, Kurt Koch, preşedinte al Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unității Creştinilor, şi arhiepiscopul major de Kiev-Halyč, Sviatoslav Shevchuk. În conferința sa, cardinalul Koch a subliniat responsabilitatea ecumenică deosebită a Bisericilor orientale catolice în promovarea unității Bisericii, apreciind, ca semn încurajator, faptul că episcopii orientali catolici din Europa reflectă cu această ocazie asupra temei misiunii ecumenice a Bisericilor lor.

Ultima din inițiativele din anul 2019 care trebuie semnalată este un mesaj tot al cardinalului Koch la conferința internațională „Mitropolitul Nicodim: calea slujirii aduse Bisericii”, desfășurată în zilele de 15-16 octombrie la Minsk şi prezidată de mitropolitul Pavel de Minsk şi Zaslavl, exarh patriarhal al întregii Bielorusii. Conferința, dedicată celei de-a 90-a aniversări a nașterii mitropolitului de Leningrad şi Novgorod, Nikodim Rotov (1929-1978), a fost organizată de Biserica ortodoxă bielorusă – exarhatul bielorus din patriarhia de Moscova, de Centrul de formare creştini „Sfinții Metodiu şi Ciril”, de Comitetul executiv al orașului Minsk şi de institutul de teologie din Universitatea statală bielorusă.

Preşedintele Consiliului Pontifical a „mulțumit Domnului pentru oportunitatea pe care această conferință ne-o oferă de a scoate inspirație încă o dată de la un om al lui Dumnezeu care, unit aşa de radical cu Cristos, a fost capabil să arate că viaţa în slujba Bisericii este mereu o slujire adusă unității, care este deja realizată în Cristos”.

Toate aceste inițiative ne determină să recunoaștem că, fiind creştini şi fiind Biserici, trebuie să pornim din nou de la conştiinţa că numai deschiderea la darul lui Dumnezeu trezește în noi dorința de a vedea Faţa sa pe faţa fraților. Acest lucru ne face capabili să recunoaștem în persoana fratelui care este lângă noi reflexia vie a lui Dumnezeu şi în acelaşi timp ne abilitează să luăm în serios viaţa fratelui şi să ne însușim istoria sa.

De Jaromír Zádrapa

Oficial de la secțiunea orientală a Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unității Creştinilor

(După L’Osservatore Romano, 24 ianuarie 2020)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătraşcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.