Categorii

A murit părintele Nicolàs, superiorul iezuiţilor care l-a primit la Roma pe Bergoglio

Spiritualitate profundă, spirit de slujire, o mare iubire faţă de cultura asiatică, trăsătură simplă, discretă şi simț al umorului: a murit la vârsta de 84 de ani în Japonia „sa”, după o boală lungă, părintele Adolfo Nicolàs, prepozit general al iezuiţilor din 2008 până în 2016.

Părintele Adolfo Nicolàs era „un om înțelept, umil şi liber; dăruit total şi generos, în slujire; determinat de compasiune faţă de toţi cei care suferă în lume şi, în acelaşi timp, purtat de credinţa sa în Domnul Înviat la o speranţă fără limite; un prieten excepțional aşa cum știu să fie cei cărora le place să râdă şi să facă să se râdă; un om al Evangheliei”, afirmă succesorul său, actualul superior al Societății lui Isus, Arturo Sosa. „Este o binecuvântare că l-am cunoscut. În timp ce ne rugăm pentru ca să fie în bucuria eternă la Domnul pe care l-a slujit aşa de bine, cerem să fim capabili, la rândul nostru, să continuăm să slujim misiunea asemenea lui, cu bunătate, generozitate şi bucurie”.

Funeraliile se vor desfășura sâmbătă 23 mai, la ora 17.00 (ora 11.00 în România) în biserica „Sfântul Ignațiu” din Tokyo şi, din cauza pandemiei de coronavirus care îi împiedică pe mulţi iezuiți să ajungă în Japonia, pornind de la părintele Sosa, va fi transmisă via streaming.

Părintele Nicolàs, „Nico” pentru iezuiții din Asia şi din regiunea Pacificului, s-a născut la Palencia (Spania), la 29 aprilie 1936. A intrat în Societatea lui Isus la 14 septembrie 1953 şi a fost hirotonit preot la 17 martie 1967. Ca student a fost trimis la misiunea din Japonia, unde după aceea, printre alte slujiri, a fost profesor de teologie, rector al studenților şi provincial, dedicându-se după aceea muncii sociale în favoarea migranţilor la Tokyo. A trăit timp de zece ani în Filipine, ca preşedinte al conferinței provincialilor din Asia de Est şi din Oceania. După ce a prezentat demisia sa ca general al Societății, a desfășurat slujirea de părinte spiritual. Părintele Nicolàs a fost ales superior general de a 35-a congregație generală, la 19 ianuarie 2008. După opt ani, la 3 octombrie 2016, lovit de o boală degenerativă, a 36-a congregație generală a acceptat demisia sa. Cu acea ocazie, în numele tuturor iezuiţilor, părintele Federico Lombardi a adresat părintelui Nicolàs cuvinte de mulțumire pentru slujirea sa generoasă ca superior general, subliniind fie stilul său personal, care știa să pună împreună căldură umană, bunătate şi bucurie, fie două concepte îndrăgite de el, „universalitatea” vocației şi misiunii şi „profunzimea” spirituală şi intelectuală.

Funcţia sa de superior general a urmat după conducerea lungă a părintelui Peter-Hans Kolvenbach, care a condus Societatea lui Isus în anii dificili care au urmat „controlării” iezuiţilor din partea lui Ioan Paul al II-lea. În lucrarea sa Istoria iezuiţilor de la Conciliul al II-lea din Vatican la papa Francisc (Guerini şi asociați), istoricul prestigios Gianni La Bella definește scurta experienţă a lui Adolfo Nicolàs la conducerea Societății lui Isus ca un „meteorit”. Spaniol ca şi fondatorul, sfântul Ignațiu de Loyola, şi ca istoricul superior de după Conciliu, Pedro Arrupe, împărtășea cu acesta din urmă şi cunoașterea şi iubirea faţă de Japonia. De exemplu, aşa cum a reieșit într-una din rarele intervenții publice din anii săi de la Roma, atunci când, în 2014 la Universitatea Pontificală Gregoriană, a intervenit cu ocazia întemeierii lui Sophia University din Tokyo, elogiind, îndeosebi, sensibilitatea muzicală a japonezilor: „Cred că religia este, înainte de toate, mult mai asemănătoare cu acest «simț muzical» decât de un sistem rațional de învățături şi explicații”, a spus în textul publicat după aceea integral de La Civiltà Cattolica. „Religia comportă, înainte de toate, o sensibilitate, o deschidere la dimensiunile transcendenței, profunzimii, gratuității, frumuseții care presupun experiențele noastre umane. Însă, desigur, aceasta este o sensibilitate care este ameninţată astăzi de o mentalitate pur economică sau materialistă, care împiedică să se ajungă la dimensiuni mai profunde ale realității”.

Printre rarele sale intervenții, care lăsau semnul, trebuie amintită şi o conferință de presă pe care a ținut-o în timpul Sinodului despre Evanghelizare din 2012: „Steve Jobs spunea că este mai interesat de cererile consumatorilor decât de cele ale producătorilor. La Sinod sunt în mod deosebit producători. Sper – dar probabil că Sinodul nu este locul adaptat – ca glasul laicatului să găsească exprimare pentru a înfrunta în termeni reali problema evanghelizării”. A fost hotărâtă intervenția sa în favoarea migranţilor şi refugiaților, aşa cum a explicat adresându-se unui grup al lor în decursul unei vizite la Centro Astalli, branşă italiană a Jesuit Refugee Service: „Mulţumesc pentru că ne ajutați să descoperim lumea, comunicarea între civilizații trece prin refugiaţi şi migranţi. Mulţumesc pentru că ne arătați partea cea mai slabă şi cea mai puternică a omenirii. Mulţumesc pentru că ne arătați faţa milostivirii”.

Evenimentul care a marcat mai mult funcţia sa de superior general a fost, desigur, alegerea, în 2013, a primului papă iezuit din istorie, Jorge Mario Bergoglio, un eveniment care a surprins chiar şi pe un iezuit. Într-o scrisoare – a doua comunicare oficială la puține zile după primele felicitări pentru alegere – pe care, la 26 martie 2013 a trimis-o tuturor iezuiţilor din lume, a scris: „Acesta este momentul să ne însușim cuvintele de milostivire şi de bunătate pe care papa Francisc le repetă în manieră aşa de convingătoare şi să nu ne lăsăm cuprinși de distragerile din trecut, care pot să paralizeze inimile noastre şi să ne facă să interpretăm realitatea pornind de la valori care nu se inspiră din Evanghelie”. Prin urmare, „în faţa treburilor complexe şi a problemelor pe care el va trebui să le înfrunte, noi iezuiții, fraţii săi, trebuie să reafirmăm sprijinul nostru faţă de Sfântul Părinte şi să-i oferim – fără condiții – toate resursele noastre şi ajutorul nostru, atât în domeniu teologic cât şi științific, administrativ sau spiritual”. Raportul său cu papa Francisc – precum şi, înaintea lui, cu Benedict al XVI-lea – se dezvoltă cu mare cordialitate.

Părintele Nicolàs „s-a dăruit pe sine însuși în decursul întregii sale vieți”, îl aminteşte astăzi succesorul, venezueleanul Arturo Sosa pe care chiar părintele Nicolàs a voit ca să vină la Roma. „De fapt, viaţa sa a fost una marcată de o slujire intensă, de o disponibilitate calmă şi de o profundă capacitate de înculturare în Japonia, unde a ajuns când era încă tânăr iezuit. A întâlnit o cultură pe care a iubit-o profund şi căreia i s-a încredințat pe sine însuși. Timpul său ca superior general a fost caracterizat de simțul său de umor, de curajul său, de umilinţa sa, de raportul său strâns cu papa Francisc”.

Prezentat de presă ca „progresist”, abia ales, s-a relatat într-un interviu lung la serviciul iezuiţilor pentru comunicații, vorbind, printre altele, despre importanţa libertății creştine. „Este fundamental să se trăiască dezlipirea. De câteva ori am intrat în criză din cauza senzaţiei că nu sunt acceptat sau că nu sunt înțeles în mod corect. După aceea am înțeles că acestea erau mari ocazii pentru a deveni mai liber. În acele momente, am înțeles că adevăratul meu scop în viaţă nu era să fiu pe placul altora; eu nu trebuie să fiu pe placul nimănui: deci, pot să fiu liber. Astfel, atunci când ceva merge bine, nu există probleme, este ușor. Însă atunci când ceva merge greşit, atunci există suferinţă, provocare, dificultate; însă tocmai atunci tu înțelegi că aceasta este o oportunitate pentru a deveni un pic mai liber. Acest câștig de libertate mai multă este mereu o binecuvântare”. De asemenea: „În urmă cu câteva săptămâni am spus presei – şi acesta este într-adevăr un lucru sincer – că eu cred că sunt un om «în devenire». Deci, cine sunt? Sunt în schimbare, sper să continui să cresc şi simt că sunt mereu în fază în învățare. În Japonia învăț de la Japonia, în Coreea învăț de la Coreea, în Filipine de la Filipine şi aşa mai departe. Simt că am o identitate liberă, simt că sunt un om liber. Am văzut alţii în Asia, alți europeni de exemplu, cărora le este greu cu propria identitate. Asta pentru mine n-a fost niciodată o problemă. Pentru că nu mă interesează că sunt spaniol, francez, sau japonez. Eu sunt cel care sunt şi, dacă îți sunt pe plac, vom fi prieteni; dacă nu-ţi sunt pe plac… caută-ți alţii! Identitatea mea este comunicarea mea cu oamenii, cu situațiile. Motiv pentru care mă simt perfect în largul meu să mă întorc la Roma, aşa cum eram când am fost în Filipine sau în Japonia. Eu știu că niciodată nu voi fi roman: oricât ai putea să stai într-un loc, există intimităţi la care tu nu vei ajunge niciodată. Pentru aceasta, mă simt în largul meu tocmai să fiu în val, în proces. Şi sper să continui să învăț şi să cresc”.

Astăzi părintele Nicolàs a murit la Tokyo în Japonia. Era membru al comunităţii iezuite Loyola House din Kamishakujii. „El este profund regretat de iezuiții din Japonia şi din Asia din Pacific, de familia sa, de compatrioţii săi spanioli şi de prietenii mulţi răspândiți în lume”, îl amintesc iezuiții. „Iezuit. Învățător. Preot. Superior general. Prieten. Requiescat in pace, frate iubit”.

De Iacopo Scaramuzzi

(După Vatican Insider, 20 mai 2020)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătraşcu

Link: https://www.lastampa.it/vatican-insider/it/2020/05/20/news/e-morto-padre-nicolas-il-superiore-dei-gesuiti-che-accolse-a-roma-bergoglio-1.38867569

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.