Categorii

A murit Georg Ratzinger, fratele papei emerit

Georg Ratzinger, frate mai mare al papei emerit, a murit la vârsta de 96 de ani. Se afla la Regensburg, orașul unde a trăit cea mai mare parte a vieţii sale lungi. Cu moartea sa, Joseph Ratzinger, care la 18 iunie a voit să înfrunte călătoria în avion pentru a-l revedea pe fratele muribund, pierde unicul membru al familiei care a mai rămas în viaţă. Deveniți preoţi în aceeași zi, cei doi fraţi – unul muzician şi maestru al unui cor vestit, celălalt teolog şi apoi episcop, cardinal şi papă – au fost mereu foarte uniţi.

Născut la Pleiskirchen, în Bavaria, la 15 ianuarie 1924, Georg Ratzinger a început să cânte la orgă în biserica parohială încă de când avea 11 ani. În 1935 intră în seminarul mic din Traunstein, însă în 1942 este înrolat în Reichsarbeitsdienst, şi după aceea în Wehrmacht, cu care a luptat şi în Italia. Capturat de aliați în martie 1945, rămâne prizonier la Napoli câteva luni înainte de a fi eliberat şi de a se putea întoarce în familie. În 1947, împreună cu fratele Joseph, intră în seminarul Herzogliches Georgianum din München. La 29 iunie 1951, ambii fraţi, împreună cu alți patruzeci de colegi, sunt hirotoniţi preoţi în domul din Freising de cardinalul Michael von Faulhaber. După ce a devenit responsabil de muzică la Truanstein, timp de treizeci de ani, din 1964 până în 1994, este dirijor al corului catedralei din Regensburg, corul „Regensburger Domspatzen”. A umblat prin lume făcând numeroase concerte şi a condus multe înregistrări pentru Deutsche Grammophon, Ars Musici şi alte publicații discografice importante cu producții dedicate lui Bach, Mozart, Mendelssohn şi alți autori.

La 22 august 2008, mulțumind primarului de Castel Gandolfo care i-a acordat lui Georg titlul de cetățean de onoare, Benedict al XVI-lea a spus a spus despre fratele: „De la începutul vieţii mele fratele meu a fost mereu pentru mine nu numai însoțitor, ci şi călăuză credibilă. A fost pentru mine un punct de orientare şi de referință cu claritatea, determinarea deciziilor sale. Mi-a arătat mereu calea care trebuie luată, chiar şi în situaţii dificile”.

„Fratele meu şi eu – a spus Georg Ratzinger în urmă cu 11 ani în timpul unui interviu – eram amândoi ministranți, amândoi slujeam la Liturghie. Ne-a fost clar repede, mai întâi mie şi după aceea lui, că viaţa noastră avea să fie în slujba Bisericii”. Şi a împărtășit amintirile din copilărie: „La Tittmoning, Joseph a primit mirul de la cardinalul Michael Faulhaber, marele arhiepiscop de München. Rămăsese impresionat şi spusese că ar fi voit să devină şi el cardinal. Însă, numai la câteva zile după întâlnirea aceea, observând pictorul care picta zidurile casei noastre, a spus şi ca atunci când va fi mare ar vrea să fie zugrav…”.

După ce a reevocat anii întunecați ai războiului şi opoziția tatălui fraților Ratzinger, de profesie jandarm, faţă de nazism, Georg a vorbit despre iubirea faţă de muzică ce îi unea: „În casa noastră toţi iubeau muzica. Tatăl nostru avea o ceteră la care cânta adesea seara. Cântam împreună. Pentru noi era mereu un eveniment. După aceea, la Marktl pe Inn, era o orchestră muzicală care mă fascina mult. M-am gândit mereu că muzica este unul din cele mai frumoase lucruri pe care le-a creat Dumnezeu. Şi fratele meu a iubit mereu muzica: probabil că eu l-am contagiat”.

Georg Ratzinger era un om sincer şi era mai puţin obișnuit cu diplomația. De exemplu, n-a ascuns niciodată că nu s-a bucurat pentru alegerea fratelui, petrecută în aprilie 2005: „Trebuie să admit că nu mă așteptam la asta – a spus el – şi am fost un pic dezamăgit… Date fiind activitățile sale grele, am înțeles că raportul nostru avea să se redimensioneze în mod însemnat. În orice caz, în spatele deciziei umane a cardinalilor există voința lui Dumnezeu, şi acesteia trebuie să spunem da”.

În 2011, intervievat de o revistă germană, Georg Ratzinger a spus: „Dacă ar ajunge să nu mă mai descurce din punctul de vedere al condiției fizice, fratele meu ar trebui să aibă curajul să-şi dea demisia”. Şi tocmai el va fi printre primii care va primi, cu anticipare de câteva luni, decizia istorică a pontifului de a renunța la slujirea petrină din motive legate de vârstă. „Vârsta se face simţită – a comentat Georg după anunțul din februarie 2013 –. Fratele meu doreşte mai multă liniște la bătrânețe”. În pofida problemelor la picioare şi la vedere, fratele mai mare al papei emerit a continuat să călătorească de la Regensburg la Roma, locuind în mănăstirea Mater Ecclesiae mai multe perioade, ţinând adesea companie lui Benedict.

Apăruse, cu câteva bucăți de interviu, şi în documentarul de 29 de minute realizat de jurnalistul Tassilo Forchheimer pentru Bayerischer Rundfunk, post de radio-televiziune public local din landul Bavaria, transmis în ianuarie 2020.

(După Vatican News, 1 iulie 2020)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătraşcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.