Categorii

„A-l expulza pe cel care nu are documente destabilizează ţesutul social”

„Dacă dintr-o dată s-ar începe să se cerceteze cartiere întregi în căutarea de persoane fără documente am asista la o destabilizare a ţesutului social”. Cardinalul Blase Cupich comentează la Vatican Insider primele măsuri ale noului preşedinte Trump. Explică atitudinea episcopilor şi spune şi că nu crede în utilitatea protestelor care pentru prima dată pun în discuţie legitimitatea preşedintelui. Invită să se aibă răbdare înainte de a exprima judecăţi cu privire la colaboratorii lui Trump şi la acţiunile lor. Şi cât priveşte dezbaterea din interiorul Bisericii despre Amoris laetitia afirmă că nu vede dificultăţi, ci consideră că e pozitiv că au fost puse întrebări pentru că au permis să se înţeleagă mai în profunzime mesajul documentului.

Cum evaluaţi aceste prime săptămâni ale preşedinţiei Trump?

Cred că orice nouă administraţie trebuie să se obişnuiască să conducă. Acest lucru este deosebit de adevărat pentru preşedintele Trump, pentru că este pentru prima dată când ocupă funcţii politice. Deocamdată asistăm la o fază de acomodare, trebuie să se obişnuiască cu „gambele sale de mare” cum se spune la noi: să fie în măsură să meargă pe nava care navighează. Noi, episcopii americani, am decis că vom vorbi despre alegerile politice şi nu despre persoane. Credem că este mai bine de clarificat imediat nevoia de a avea măsuri care să protejeze demnitatea umană şi să fie în măsură să integreze persoanele în viaţa economică a ţării noastre.

Răspunsul episcopilor a fost unitar în faţa deciziilor cu privire la imigraţie…

În Statele Unite avem persoane care trăiesc în umbră. Soluţia nu este de a îndepărta pe cei care au trăit aici mulţi ani, mai ales copiii. Trebuie ajustat un sistem defectuos până când nu vom face asta, vom avea politici care cu uşurinţă ar putea fi nedrepte faţă de oamenii care au trăit aici timp îndelungat. Am întâlnit câţiva studenţi care graţie unui program pot să studieze în SUA chiar dacă nu au documentele necesare. Acum se tem că acest lucru se poate schimba.

Însă şi Obama a deportat foarte mulţi imigraţi.

Da, ştim că şi administraţia Obama a făcut multe deportări, însă cu un criteriu, găsind persoanele cu acuze penale. Dacă dintr-o dată s-ar începe să se cerceteze cartiere întregi în căutarea persoanelor care nu au documente am asista la o destabilizare a ţesutului social, din moment ce aceste persoane au trăit aici mulţi ani cu familiile lor. A separa familiile, deportându-l pe tatăl care aduce pâinea acasă, va face să existe mulţi copii singuri şi fără mijloace de întreţinere. Şi mulţi dintre ei sunt cetăţeni americani pentru că s-au născut aici. Avem nevoie de o soluţie sistematică şi nu fragmentară.

Sunteţi mulţumiţi cu decizia lui Trump de a tăia fondurile pentru programul internaţional care finanţa avorturile?

Trump a reintrodus Mexico City Policy, acordul care împiedică ONG-urile internaţionale să primească finanţări de la guvernul Statelor Unite dacă furnizează servicii femeilor care au intenţia să avorteze. Era o politică precedentă administraţiei Obama care a fost în vigoare în timpul administraţiei Bush. Trump pur şi simplu a reintrodus-o. Noi am susţinut mereu că statul nu trebuie să folosească banii din taxe pentru a finanţa practica avortului. Iată pentru ce, de exemplu, noi susţinem amendamentul Hyde împotriva avortului. În statul meu recent s-a încercat să se dea spre aprobare o lege care ar fi folosit fonduri publice pentru a plăti avorturile prin Medicaid. Desigur că ne-am opus, în linie cu poziţia Conferinţei Episcopale: banii contribuabilului nu trebuie să fie folosiţi pentru acest scop, persoanele n-ar trebui să fie constrânse să cheltuiască banii care provin din taxele lor pentru a plăti avorturile.

Ce părere aveţi despre protestele care se desfăşoară în ţară împotriva preşedintelui?

Este ceva ce nu are precedent, cred că reflectă acea divizare a ţări care a caracterizat campania electorală şi care continuă şi astăzi. Poziţia mea este aceasta: avem un proces electoral cu care alegem un preşedinte, care la rândul său îşi alege colaboratorii care acum sunt în funcţie şi au responsabilitatea de a duce înainte îndatoririle lor. Desigur oamenii au dreptul de a protesta şi a manifesta împotriva opţiunilor politice, însă a pilota protestul pentru a spune că acest preşedinte, ales legitim, nu este acceptat, cred că pe termen lung nu duce la nimic. Este numai un protest pentru a protesta. Dacă un protest este proiectat pentru a schimba politicile, atunci e bine, dar nu văd de ce să se protesteze împotriva unei alegeri conforme cu legile ţării. Numai pentru a spune că „nu este preşedintele meu”? Nu o văd ca o strategie de mare succes.

Şi ce părere aveţi despre colaboratorii lui Trump?

Preşedintele a ales diferite persoane respectate pentru cabinetul său. Există unii care au ridicat îngrijorări cu privire la unele nume. Dar mereu a fost aşa. Şi atunci când Obama a devenit preşedinte, oamenilor nu le plăceau unii membri ai guvernului. Trebuie să aşteptăm şi să vedem cum vor duce înainte munca lor care la un moment dat va fi sub ochii tuturor şi toţi vor putea trage propriile concluzii. Dar eu cred că astăzi nimeni nu poate vorbi cu claritate despre modul în care administraţia ia propriile decizii. E prea devreme pentru a spune asta.

Cum vor fi raporturile dintre administraţia Trump şi Sfântul Scaun?

Cred că Vaticanul va aştepta să vadă cine va fi noul ambasador SUA la Sfântul Scaun. Trebuie să aşteptăm şi să vedem cine va fi numit.

În urmă cu un an au existat tensiuni între Trump şi Papa. Cum vedeţi acest raport pentru viitor?

Sfântul Părinte este respectuos faţă de şefii de stat nou-aleşi din orice ţară şi încearcă să promoveze demnitatea umană şi respectarea vieţii umane în lume. Aceasta este ordinea sa de zi. Sfântul Scaun nu este o putere politică, sau o putere militară, ci doreşte să aducă lumina credinţei asupra demnităţii umane. Cum a spus Benedict al XVI-lea, „noi nu impunem, ci propunem”.

După părerea dumneavoastră va exista posibilitatea unei lucrări comune? Vedeţi posibile convergenţe?

Sper că există. Există chestiuni importante care trebuie să fie înfruntate nu numai de fiecare ţară ci de toată lumea. De exemplu Papa a publicat enciclica Laudato si’, dedicată casei noastre comune, mediului. Cred că trebuie să fie urmată, îndeosebi din partea Statelor Unite cu povara lor enormă de emiteri de gaze: suntem responsabili în multe moduri pentru degradarea ozonului, pentru despădurire. Avem o mare responsabilitate a naţiune lider în lume. Mă gândesc la ceea ce Sfântul Părinte a spus la Congres, sfidând Statele Unite să accepte conducerea lor în lume şi să nu fie izolaţionişti, şi să înţeleagă că Dumnezeu ne-a dat o responsabilitate deosebită. Noi trebuie să facem diferenţa în îmbunătăţirea situaţiei din lume.

Să venim la situaţia internă a Bisericii. Dumneavoastră, după publicarea acelor „dubia” ale celor patru cardinali despre exortaţia Amoris laetitia, vedeţi „dezordine”?

După experienţa mea nu este nicio dezordine. Există persoane care ai pus îndoieli. Cred că broşura pe care cardinalul Francesco Coccopalmerio a publicat-o recent este foarte utilă. Biserica a îmbunătăţit mereu înţelegerea propriilor învăţături în momentele mai controversate. De fapt avem publicarea lui Amoris laetitia şi avem întrebările care au fost ridicate. Acum ştim mai mult despre învăţăturile Bisericii şi despre conştiinţă, cum n-am ştiut vreodată înainte. Înţelegerea pedagogiei divine este foarte utilă pentru a înţelege cum acţionează Dumnezeu în viaţa persoanelor. A fost acest articol foarte frumos de Stephen Walford în Vatican Insider, cu privire la magisteriu, slujirea petrină şi posibilitatea ca Papa să poată fi în eroare cu privire la unele lucruri. Un document foarte util. Despre dezvoltarea doctrinei totul a fost explicat foarte bine de profesorul Rocco Buttiglione, într-un articol foarte frumos. Iată, un anumit număr de persoane au ieşit în faţă şi ne-au ajutat să înţelegem şi mai bine ceea ce spune Papa. Toate acestea au fost posibile pentru că existau întrebări. Face parte din modul în care Biserica încearcă să se înţeleagă în momentele de polemică. Aşadar nu sunt preocupat pentru asta. Cred că răspunsurile tuturor acestor persoane au fost foarte bune. Cred că Amoris laetitia este foarte clară şi mai ales este un document magisterial. Sunt sigur că fraţii mei episcopi şi cardinali din Statele Unite cred cu fermitate că e vorba de o învăţătură magisterială. Dar este important să recunoaştem că graţie acestei întregi dezbateri a existat o atenţie mai mare faţă de Amoris laetitia, care n-ar fi existat niciodată fără polemici. Tot mai multe persoane citesc acel document.

Ce credeţi despre „corectarea formală” făcută Papei despre care vorbeşte numai unul dintre cei cardinali ai „dubia”, cardinalul Burke?

Nu ştiu ce intenţionează exact să facă el cu acea afirmaţie, dar cu siguranţă cred că nu este de competenţa unei singure persoane sau a unui cardinal să spună că Papa este în eroare şi trebuie să fie corectat. Articolul lui Wlaford mi se pare că denunţă acest mod complet nepotrivit de a înfrunta chestiunea. Sfântul Părinte are o slujire specială care nu poate fi ignorată. În afară de asta cred că numărul de persoane care susţin că documentul nu este clar sau se opun unor părţi ale sale, este mic. Chiar dacă fac multă gălăgie.

De Andrea Tornielli

(După Vatican Insider, 24 februarie 2017)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătraşcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.